Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

Daniela Bălu

cap, un fel de cunună de flori din lână împletită cu panglici şi mărgele, iar părul lor era împletit într-un fel de coadă ca o reţea, lăsată pe spate, care, probabil, necesită ore întregi de făcut”6.

De la Racşa participaseră la vizită 72 de oşeni, bucuria din sufletele lor fiind descrisă în Cronica parohiei: „N-am mai văzut niciodată atâtea lacrimi de bucurie şi n-am auzit atâtea cuvinte spuse din sufletul şi inima neamului meu ca atunci.... când am ajuns noi, răcşenii în faţa tribunei regale, regina Maria a făcut semn să ne apropiem şi a poftit la ea pe fetele cu împletitură. Ne-am prezentat la ea sărutându-i mâna, şi ea a admirat portul, mângâind pe obraji pe tânăra Maria Sabo a lui Petre lui Costinel...”7.

O însemnătate covârşitoare a avut-o vizita familiei regale în judeţul Satu Mare, ea fiind percepută ca un act de consfinţire a unirii teritoriilor sătmărene cu România Mare, realizată doar după ce Armata Română a eliberat zona de graniţă rămasă după 1 Decembrie 1918 sub controlul guvernului maghiar şi a Directoriului comunist (bolşevic) maghiar condus de Béla Kun. Prin campania militară din 16 - 20 aprilie 1919 a fost eliberat judeţul Satu Mare, armata română continuându-şi înaintarea spre Mátészalka şi Csenger, până la Budapesta, pe care au eliberat-o la 4 august 1919. Aceste evenimente erau relatate cu mare mândrie tot de preotul loan Andron în Cronica parohiei: „la un an după împlinirea visului milenar al românilor, Unirea cea Mare a tuturor de aceeaşi limbă, care s-a realizat efectiv în 1919... suveranii MS regele Ferdinand I şi regina Maria au venit în oraşul de la graniţa de vest, Cărei, oraş care a fost capitala judeţului până în 1919... Era de faţă şi generalul Traian Moşoiu, acela care la 4 august 1919 a înfipt tricolorul pe Parlamentul din Budapesta, iar opinca românească juca hora pe bulevardele capitalei ungare”8.

Preotul loan Andron menţionează, alături de bucuria şi atmosfera de mare sărbătoare, şi îngrijorările existente, ştiut fiind faptul că problemele noilor frontiere naţionale erau nesoluţionate, vechile animozităţi interetnice nestinse, conflictele armate în derulare.

„Trenul regal a sosit în gară la ora 11, suveranii şi suita, în maşini deschise, au parcurs drumul până în piaţă în aclamaţiile entuziaste ale românilor. [...] N-am darul condeiului să pot descrie acele zile. îşi poate închipui oricine ce însufleţire a putut să fie când pe veci au căzut lanţurile de pe un neam care 1000 de ani era oropsit pe pământul său. Toate drepturile avute pe hârtie, pentru a înşela Apusul Europei şi peste tot străinătatea, nimicite practic; batjocorit, ameninţat cu extirparea, acest popor se trezeşte la libertate şi unitate naţională. Pe lângă toată însufleţirea şi bucuria erau cuprinşi şi de gânduri sinistre că la graniţă şi chiar în Careii Mari, după o ură şi o vrăşmăşie seculară, s-ar fi putut întâmpla atentate, dar nu numai siguranţa a fost cu noi, dar mai ales dreptatea a fost cu noi, să ne bucurăm. Se începe defilarea prin faţa tribunei regale. Fete împletite frumos cu cunună, feciori foarte frumoşi şi bine îmbrăcaţi, mai la urmă cei mai vârstnici”9.

Cuvinte deosebit de emoţionante despre vizita Suveranilor a scris preotul - protopop Vasile Pătcaşiu (participant şi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia), martor la acea zi istorică, înălţătoare. „Primirea grandioasă ce i s-a făcut familiei regale române, numai în poveşti are păreche. Au fost de faţă peste 12 mii ostaşi de toată branşa, iar poporul adunat de toate clasele din comitatele Sătmar, Chioar, Ţara Oaşului, Maramureş şi Sălaj, în număr peste 30 mii, când suveranii au venit de la gară au format un spaier de două laturi începând de la biserica catolică până în piaţa mare, fiecare comună în frunte cu steagurile naţionale române, îmbrăcaţi cu toţii sărbătoreşte în portul lor provincial, iar pe stradele oraşului la fiecare casă drapele româneşti, mai multe porţi împodobite triumfal, iar în piaţa mare înaintea castelului

6 Ibidem, p.189.

7 Ioniţă G. Andron, Racşa. Vatră de neam românesc, Ed. Gutinul, Baia Mare, 1996, pp. 45-46.

8 Ibidem, p. 45.

9 Ibidem, pp. 45 - 46.

183