Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

Sătmărenii şi Marele Război

în decembrie 1916 Regimentul 12 a fost mutat pe frontul din Italia unde a participat la luptele de la Doberdo, Isonzo, Montello, Vittorio etc. Abia în data de 25 noiembrie 1918, în urma încheierii armistiţiului din 11 noiembrie 1918, regimentul s-a întors la Satu Mare.

în ceea ce priveşte mobilizarea oamenilor pe front se pare că nu au fost făcute diferenţieri pe bază de naţionalitate, aceasta decurgând în general fără probleme. Mobilizarea sătmărenilor s-a făcut cu însufleţire, toţi fiind doritori să ia parte la „lupta de răzbunare a popoarelor monarhiei pentru acea faptă mişelească” (atentatul de la Sarajevo). Inclusiv Vasile Lucaciu a fost unul dintre cei care i-a îmbărbătat pe cei 600 de soldaţi ce au plecat pe front din regiunea Baia Sprie. Spre deosebire de maghiari, plecarea românilor mobilizaţi s-a desfăşurat sobru, fără muzică şi cântece patriotice. Mobilizaţii „s-au mărturisit şi cuminecat” plecând la război sub ocrotire dumnezeiască.

Pentru populaţia românească sătmăreană, Marele Război a însemnat începutul unui şir de jertfe şi privaţiuni pentru o cauză complet străină ei. Iată ce scria unul din combatanţii Regimentului 12 infanterie: „Rău m-au durut inima când mi-am luat rămas bun de la a mea soţie pe care mult o am iubit şi-i musai să o las... Supărarea de sâmbătă 1 august nu este pană să o poată scrie, nici limbă să o vorbească ... tot satul au fost în nespus de mare jele...”1

Sătmărenii, indiferent de naţionalitate, maghiari, români şi chiar evrei, s-au comportat vitejeşte pe fronturile de luptă. Numărul românilor sătmăreni mobilizaţi a fost de 13.697 din care 1.192 au murit şi 780 au rămas invalizi. Mobilizaţii reprezentau cam 10 - 12% din totalul populaţiei româneşti a judeţului actual. Cifrele sunt mai mult decât convingătoare: Bârsău de Sus - 328 mobilizaţi, 20 morţi, 16 invalizi; Giurtelecu Hododului - 278 mobilizaţi, 53 morţi, 19 invalizi; Cămârzana - 71 mobilizaţi, 44 morţi şi 10 invalizi; Borleşti - 198 mobilizaţi, 26 morţi şi 33 invalizi; Gherţa Mică - 339 mobilizaţi, 26 morţi; Beltiug - 66 morţi; Ghirişa - 43 de morţi; Berveni - 66 morţi; Tiream - 60 morţi; Urziceni - 42 morţi; Petreşti - 43 morţi; Irina - 49 morţi; etc. Comunităţile evreieşti din judeţ au participat şi ele cu soldaţi pe front, aproape de media generală din judeţ: Cărei - 87 mobilizaţi (din 860 de evrei), Satu Mare - 541 mobilizaţi (din 7194 de evrei), Halmeu - 71 mobilizaţi (din 270 de suflete). Din păcate pentru comunităţile maghiare nu avem numărul de mobilizaţi în primul război mondial. însă monumentele ridicate în amintirea celor căzuţi sunt grăitoare: Beltiug - 66 morţi (3,35% din populaţia maghiară şi germană), Ghirişa - 43 morţi (4,04% din populaţia maghiară), Berveni - 66 morţi (2,66%), Căpleni - 66 morţi (3,88%), Tiream - 60 morţi (4,42%), Urziceni - 42 morţi (2,52%), Cărăşeu - 27 morţi (2,93%), Remetea Oaş - 31 morţi (3,72%), Amaţi - 31 morţi (8,58%) etc2.

Sătmărenii mobilizaţi au fost încadraţi la diferite arme: husari, honvezi, infanterişti, glotaşi, tunari, pionieri şi sanitari, ocupând funcţii de sergenţi, caporali şi diferite grade de ofiţeri, majoritatea fiind bărbaţi în floarea vârstei.

Guvernul maghiar a făcut presiuni teribile asupra fruntaşilor români transilvăneni pentru a semna declaraţii de fidelitate faţă de monarhia austro - ungară. O bună parte din aceşti fruntaşi au acceptat compromisul, dar au existat şi opozanţi cum au fost fraţii dr. Vasile Lucaciu şi Constantin Lucaciu, care au trecut în România, pentru ca liberi să lupte pentru idealul unităţii naţionale a tuturor românilor. Alături de aceştia au existat numeroşi români sătmăreni care au luptat alături de armata română pe fronturile Primului Război Mondial. Majoritatea proveneau dintre prizonierii români din Rusia, înrolaţi în batalioanele de voluntari care au luat parte la bătăliile de la Mărăşti şi Mărăşeşti. Sunt consemnaţi voluntari din Racşa şi Vezendiu, din Ţara Chioarului.

1 Mihai Dan, Istoria ce am petrecut în crâncenul război (ediţie îngrijită de Viorel Ciubotă şi Ion M. Botoş), Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2008, p. 12.

2 Viorel Ciubotă, Lupta românilor sătmăreni pentru unire (1918 - 1919), Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2004, pp. 74-75.

170