Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)
Istorie
Paula Virág Frontierelor din 10 august 1920. Maramureşul a fost tăiat în două, datorită fixării graniţei dintre cele două state pe cursul Tisei. Malul stâng al râului de la Vişeu până la Teceu, urmând apoi traseul Tarna Mare-Halmeu a revenit României. în 1920, în urma stabilirii limitelor teritoriale ale României, judeţul Satu Mare, situat în parte de nord-vest a ţării se învecina în nord cu Cehoslovacia, în est cu judeţul Maramureş, în sud-est cu judeţul Solnoc-Dobâca, în sud cu judeţul Sălaj, în sud-vest cu Bihor, iar în vest cu Ungaria. Punctul său cel mai nordic era Tarna Mare, cel mai sudic localitatea Varaiu. Limita estică era reprezentată de Cavnic, iar cea vestică de Boghiş. Astfel, judeţul Satu Mare avea o suprafaţă de 4.242 km2. După trasarea frontierelor au apărut o serie de probleme de ordin administrativ care au trebuit rezolvate atât de autorităţile române, cât şi ce cele maghiare. Una dintre chestiuni era referitoare la munca câmpului de către persoanele care locuiau pe teritoriul României, dar erau proprietari de terenuri agricole aflate pe teritoriul Ungariei. în colaborare cu autorităţile maghiare, Consiliu Dirigent a stabilit o serie de norme şi instrucţiuni cu privire la trecerea frontierei în vederea efectuării muncilor agricole pentru ’’populaţia care avea proprietăţi rurale care sunt tăiate de linia de frontieră sau sunt în imediata apropiere a frontierei”5. Potrivit acestor norme, se admitea trecerea frontierei numai de către persoanele care aveau domiciliu de o parte şi de alta a frontierei şi a căror terenuri se aflau la o depărtare de maximum 6 km de graniţă. Trecerea frontierei se putea face în baza unei cărţi de legitimaţie individuală după un model bine stabilit de către autorităţi, legitimaţie eliberată de primarul localităţii de domiciliu, înscrisă şi vizată de jandarmul din sat, dar şi de primpretor, în care erau trecute cu exactitate toate datele prevăzute. Aceste acte erau întocmite atât pentru proprietarul pământului, cât şi pentru persoanele care îl însoţeau la munca câmpului. Pentru a avea o evidenţă clară a tuturor persoanelor care aveau proprietăţi tăiate de frontiera cu Ungaria, prefecţii judeţelor Satu Mare, Bihor şi Arad au dat ordine stricte ca ”în fiecare comună o comisie compusă din: primar, jandarm, preceptor sau agentul să întocmească imediat şi cel mult în decurs de cinci zile tablouri nominale cu locuitorii din comunele respective ce au pământuri tăiate de frontieră sau la o distanţă până la 6 k<ilo>m<etrii> de partea cealaltă a frontierei”6. în aceste statistici trebuia să se specifice locul unde se afla moşia, întinderea acesteia, numărul cadastral sau rolul de înscriere a moşiei, aceste date luându-se din registrul cadastral. Listele trebuia întocmite în 5 exemplare unul pentru jandarmul din sat, unul pentru primpretor, al treilea pentru Comandamentul militar de sector, al patrulea pentru postul vamal, iar al cincilea pentru Corpul Vânătorilor. Pe baza acestor liste urma să se realizeze carnetele de legitimaţie pentru fiecare persoană care trebuia să treacă frontiera pentru a-şi munci terenurile agricole. în aceste carnete s-a trecut detaliat „numărul de vite (arătând la fiecare vită semnalmentele) numărul vechiculelor, harnaşamentului şi instrumentelor agricole, cu care are nevoie a trece frontiera. Apoi ele se vor trimite imediat la primpretorul care le va viza. Acestea odată întocmite şi semnate au fost trimite sau prezentate postului de vamă, cel mai apropiat spre certificare, care va lua şi măsurile specificate în legea generală a vămilor şi ordinelor în vigoare în legătură cu convenţia încheiată”7. Atât primăriile comunelor cât şi postul de jandarmi aveau un registru în care treceau în ordine alfabetică numele persoanei care pleacă în Ungaria, data plecării, data înapoierii în comună, animalele şi diversele ustensile luate cu ei pentru munca câmpului. Posturile de jan5 Arhivele Naţionale ale României, Biroul Judeţean Satu Mare (ANRJSM), fond Prefectura Judeţului Satu Mare, seria 7, dosar număr 1/1920, ff.4-10. 6 Ibidem. 7 Ibidem. 161
