Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)
Istorie
darmi mai aveau încă un registru în care înscriau numele persoanelor venite din Ungaria la munca câmpului. Legitimaţiile odată obţinute de la autorităţile civile, semnate de subprefectul şi de postul de vamă, erau trimite spre vizare Comandamentului militar de sector astfel: a) „Teritoriul dela râul Tissa (Tissa Újlak [Butiok (Vilok), UKR] - Kijralyhaza [Koponeee (Korolevo), UKR] până la R<âul> Craszna / Sapi Estn Király Darocz [Craidorolţ] / în localitatea Satu Mare. b) Râul Kraszna / Sapi sctn Király Darocz / până la Canalul Berettyó / linia Kis Maria - Szallard Jobb cu reşedinţa la Ermihaly-Falva [Valea lui Mihai]. c) Canalul Beretys (linia Kis Maria Szalard Jobb) până la linia Ugra Cseffa - Janosda [Ianoşda] / cu reşedinţa OradeaDela linia Ugra Cseffa Janisda până la Crişul Alb cu reşedinţa la Salonta Mare. d) Dela Crişul Alb până la Mureş, în localitatea Arâs”8. Cărţile de legitimaţie vizate de Comandamentul militar de sector au fot trimise companiei sau plutonul de grăniceri. Aceştia, prin intermediul jandarmilor maghiari, le-au trimis în Ungaria pentru a se pune viza subpreturei şi a Comandamentului militar al comitatului de dincolo de frontieră. După vizarea lor şi de către partea maghiară, ele au putut fi înapoiate, tot pe calea pe care au fost trimise şi restituite locuitorilor. Procesul a fost identic şi cu cărţile de legitimaţie care s-au trimis din Ungaria pentru a fi vizate de subprefectul din judeţele de frontieră româneşti şi de Comandantul militar al sectorului din teritoriul românesc. Acesta din urmă avea grijă ca după ce au fost vizate să le retrimită imediat în Ungaria Aceste cărţi de legitimaţie trebuiau să se reînnoiască din două în două luni, prezentându-se Comandamentelor militare. Trecerile peste linia de frontieră s-au făcut numai de la răsăritul şi până la apusul soarelui şi numai pe drumul şi prin postul de control specificat în cartea de legitimaţie. în tot cuprinsul zonei de 6 km de-a lungul frontierei era cu desăvârşire interzisă circulaţia oricărei persoane pe timpul nopţii, de la apusul până la răsăritul soarelui. De asemenea, era interzisă trecerea peste linia de frontieră a armelor, muniţiilor, cărţilor, jurnalelor, broşurilor, scrisorilor. Posturile de control, respectiv posturile de vamă de pe frontieră făceau o amănunţită percheziţie persoanelor care treceau prin acea zonă, verificând în acelaşi timp carnetele de legitimaţie. Celor care nu aveau viza Comandamentului militar de sector, nu li se permitea trecerea. Un alt aspect important legat de trecerea liniei de frontieră era cel al vestimentaţiei pentru că nu se putea trece dintr-o ţară în alta decât în haine civile9. La punctele de trecere a frontierei trebuiau întocmite, în ordine alfabetică, 2 registre: unul pentru cei din România, care se duc în Ungaria, iar al doilea pentru cei care vin din Ungaria pe teritoriul României pentru munca câmpului. Posturile de control notau în registrul respectiv numele tuturor persoanelor, data de plecare şi data de înapoiere. Se făceau observaţiile necesare despre persoanele ’’dubioase”, care vin şi se duc de mai multe ori peste frontieră. Persoanele venite din Ungaria, pentru munca câmpului, după trecerea punctului de control de la frontieră şi verificarea actelor erau obligate să se prezinte la postul de jandarmi de care aparţine proprietatea agricolă. Aici au fost înscrişi nominal şi declarau că nu vor părăsi acea localitate fără ştirea autorităţilor şi că nu vor întreprinde nimic contra intereselor statului român. Norme privind trecerea frontierei româno-maghiare de către persoanele a căror proprietăţi... * Ibidem. 9 Ibidem. 162
