Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Radu Milian: Aspecte ale învăţămăntului românesc bihorean în contextul Marii Uniri
Radu Milian şi se organizează serbări şcolare în cinstea unirii26. Consiliul dirigent ia măsuri de organizare a învăţământului, plata învăţătorilor27, deschiderea de noi şcoli şi internate pentru asigurarea clasei intelectuale, dezvoltarea economiei şi comerţului28. începând cu anul 1921 se emit ordine pentru uniformizarea organizării şcolare29. III. Dezvoltarea învăţământului românesc după unire. a. învăţământul primar. După unire, numărul de şcoli româneşti a crescut30. Statul român a preluat şcolile primare de stat austro - ungare, pe care le-a transformat în şcoli cu limba de predare română. Au fost înfiinţate şi şcoli noi. Consiliul dirigent l-a numit pe Alexandru Pteancu director regional al şcolilor din părţile ungureşti, deci şi al şcolilor din Bihor31. Restul şcolilor confesionale romano-catolice au funcţionat în continuare32. Statul român susţinea un număr de 426 de şcoli româneşti la care predau 854 de învăţători români şi 27 din rândul minorităţilor naţionale, deci un total de 926 de învăţători. Aceste şcoli sunt frecventate de un număr de 97.823 de elevi, dintre care 21,46% de alte naţionalităţi (unguri, evrei ş.a.). Pe lângă şcolile susţinute de statul român mai existau 102 şcoli confesionale maghiare, cu un număr de 208 învăţători unguri şi 2 învăţători români, susţinute de episcopia romano-catolică. Aceste şcoli aveau un număr de aproximativ 32.169 de elevi. învăţământul preşcolar era reprezentat de 51 de grădiniţe (46 de grădiniţe româneşti, frecventate de un număr de 2.709 copii şi un număr de 5 grădiniţe ungureşti, cu un număr de 162 copii)33. Procentul ştiutorilor de carte era în perioada interbelică de aproximativ 60% din numărul total al populaţiei, la bărbaţi fiind cu 4% mai mare ca la femei. în mediul urban, aproximativ 90% din totalul populaţiei erau ştiutori de carte, diferenţa în favoarea bărbaţilor fiind de doar 1%. în mediul rural însă, doar 52% din totalul populaţiei erau ştiutori de carte. Diferenţa dintre bărbaţi şi femei era de 145 în favoarea primei categorii. b. învăţământul secundar. Majoritatea gimnaziilor şi liceelor înfiinţate în secolul al XIX-lea şi în primii ani ai secolului XX, îşi menţin existenţa. Unele dintre acestea vor avea o evoluţie aparte. Gimnaziul din Salonta. Funcţionează ca liceu maghiar până în anul 1919, când este preluat de statul român şi ia fiinţă o secţie română34. în anii 1927-1928 secţia maghiară se transformă în gimnaziu cu 4 clase, iar pentru secţia română ia fiinţă un gimnaziu pe lângă liceul agricol. Liceul agricol şi gimnaziul au funcţionat în actuala clădire a liceului Arany Ianos. în anul 1931 liceul este desfiinţat şi a mai funcţionat un an ca liceu extrabugetar. Din anul 1932 devine gimnaziu35. Liceul Samuil Vulcan din Beiuş. în anul 1918 episcopul Radu reintroduce limba română în liceu, după o absenţă de 30 de ani. între anii 1924-1925, administrarea internatului este încredinţată călugărilor Asomţionişti, iar gospodăria călugăriţelor din ordinul Oblates lAsomption36. începând cu anul 1927, corpul profesoral este plătit de stat. între anii 1919-1933 26 Ibidem, f. 138. 27 Ibidem, ff. 134, 135. 28 Ibidem, f. 135. 29 Ibidem, dos. 15/1917-1921, ff. 200-202. 30 Aurel Tripon, op. cit., p. 63. 31 Ion Zainea, Economie şi societate în Bihor. De la Marea Unire până la dictatul de la Viena, Ed. Arca, Oradea, 2007, p. 216. 32 Istoria oraşului Oradea, p. 358. 33 Aurel Tripon, op. cit., p. 63. 34 Ibidem, p. 66. 35 Ibidem, pp. 67-68. 36 Ibidem p. 76. 141
