Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Ioana N. Găurean: Alianţa Ruso-Română prin prisma activităţii diplomatice a Reginei Maria: 1914-1917
Ioana Găurean necondiţionat - răspunsul Ţarului Nicolae al II-lea, sfătuit de consilierii săi, arată clar că Rusia punea la îndoială validitatea pretenţiilor guvernului român. Cu toate acestea, Regina Maria a continuat să insiste, pe diferite căi, asupra nevoii de ajutor reciproc între cei doi vecini. în toamna anului 1915, odată ce criza propagandistă fusese depăşită, Regina Maria i-a scris într-un mod subtil surorii sale că ar fi fost momentul ca Rusia să-şi apropie România, fiindcă altfel ar fi riscat să o piardă: „în ciuda succeselor Germaniei şi a eşecurilor Antantei, poporul meu are încă încredere deplină în victoria finală a Antantei. Sunt şi eu uimită de acest lucru, fiindcă românii sunt latini, iar latinii adoră succesul, dar rămân neclintiţi în simpatiile lor în ciuda celor mai aprigi propagande. E adevărat, recentele evenimente militare ne-au mai ştirbit din entuziasmul belicos...”17 Evoluţia operaţiunilor militare a schimbat, într-adevăr, atitudinea Rusiei, iar liderii săi s-au văzut forţaţi să accepte ceea ce considerau a fi „pretenţiile exorbitante ale lui Brătianu”18. Convenţia militară dintre România şi Rusia a fost semnată în luna iunie 1916, când Prim Ministrul român a simţit că ar avea toate garanţiile necesare. Tratatul fusese realizat în detaliu, specificând inclusiv liniile de demarcare între cele două armate şi punând toate trupele ruseşti care ar fi ajuns să lupte pe teritoriul României sub comandă românească19. Generalii de la Stavka au fost exasperaţi de atitudinea românilor şi, din acest motiv, când România a intrat în „marele joc”20 pe data de 14/27 august 1916, relaţia cu singurul vecin aliat începuse deja cu stângul. Din cei 200.000 de soldaţi ruşi ceruţi de România pentru operaţiunile din Dobrogea şi cei 50.000 pe care Rusia a acceptat să îi trimită, doar 28.000 au compus într-un final Corpul de Armată 47, pus sub comanda Generalului Zaionchkovski21. Regina Maria l-a cunoscut pe Zaionchkovski de cum acesta a ajuns în Bucureşti, pe 17/30 august 1916. Suverana a făcut o vizită la Marele Cartier General de la Scroviştea, unde comandantul trupelor ruseşti i-a lăsat o bună primă impresie, deşi i-a stârnit şi o urmă de îngrijorare: „Mi-a lăsat impresia că nu e prea sigur de câte forţe dispune”22. Acest lucru se datora faptului că misiunea rusă trimisă în Dobrogea era compusă din rezervişti ruşi si prizonieri de război sârbi recrutaţi voluntar. Aşadar, o forţă rusă slabă, pusă sub comanda unui general cunoscut la Stavka ca fiind lipsit de iniţiativă şi preferând retragerea, a fost cuplată cu o forţă română compusă din resturile netrimise pe frontul din Transilvania, aflată sub comanda Generalului Aslan, care nu plecase din Bucureşti şi care îşi telegrafia ordinele în funcţie de cum primea noutăţi. în aceste condiţii, nu este de mirare că România a suferit pe frontul dobrogean o mare înfrângere, urmată de un efect domino, la mai puţin de două săptămâni de la intrarea sa în război. Ruşii şi românii se acuzau între ei pentru pierderile de la Turtucaia: cei dintâi îi acuzau pe cei din urmă de incompetenţă, iar cei din urmă îi acuzau pe cei dintâi că nu-şi respectaseră promisiunea de a ataca. Pe 30 august/12 septembrie, Regina Maria a trimis o scrisoare disperată Regelui George al V-lea: „Pierderea Turtucaiei a fost cumplită; ai noştrii sunt atât de entuziasmaţi pentru frontul din Transilvania încât nu acordă atenţie pericolului bulgar. Bulgarii sunt soldaţi buni şi ne urăsc cu o ură adâncă. Sper doar ca Rusia să-şi onoreze odată promisiunea să ne ajute, să nu ne lase să tot cădem!”23 Luna septembrie a reprezentat o continuă retragere pe frontul dobrogean, precum şi 17Maria, Regina României, Ardeal..., pp. 29-30. 18 Torrey, Romania and WW1..., p. 213. 19Torrey, Romania and WW1..., p. 234. 20 Expresia folosită de Regina Maria în jurnalul său, în ziua intrării României în război. 21 Torrey, Romania and WW1..., p. 234. 22 Maria, Regina României, Jurnal de război: 1916-1917, voi. 1., Ed. Humanitás, Bucureşti, 2014, p. 112. 23 Maria, Regina României, Ordeal..., p. 54. 127
