Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)

Istorie

Camelia David

Conform datelor din tabel observăm evoluţia ascendentă a natalităţii în cele trei parohii astfel încât cea mai ridicată natalitate este în parohia romano-catolică, unde s-au născut 1.397 copii reprezentând 39,58 % din total, urmată de parohia greco-catolică cu 1.282 copii reprezentând 36,32 % şi parohia reformată cu 850 nou născuţi reprezentând 24,08 %. Numărul mai mic de copii născuţi în parohia reformată nu este cauzată de slaba capacitate de reproducere a acestora, ci de procentul redus pe care-1 ocupă această comunitate în rândul populaţiei satului17. în acelaşi timp, putem observa faptul că cea mai ridicată natalitate se află în parohia romano-catolică, chiar dacă din punct de vedere numeric conform datelor din recensămintele din anul 1880, 1900 şi 1910, aceasta se găseşte pe locul al doilea ca număr după greco-catolici. Putem trage concluzia că acest grup etnic (maghiarii) şi confesional avea capacitatea de reproducere cea mai mare, favorizând creşterea numerică a populaţiei satului.

Urmărind evoluţia natalităţii de-a lungul celor patruzeci de ani, în paralel în cele trei parohii, nu vom observa mare diferenţă în ceea ce priveşte numărul de copii născuţi, respectându-se aproximativ procentajul final menţionat anterior. Pornind de la numărul de nou născuţi pentru fiecare parohie în perioada amintită, vom observa o medie de 32,05 copii pe an născuţi în parohia greco-catolică; 34,92 copii în parohia romano-catolică şi 21,25 de nou născuţi în parohia reformată. De-alungul perioadei analizate natalitatea din cele trei parohii nu este constantă, ci oscilează atingând un minim de 49 nou născuţi în anul 1883 şi un maxim de 117 nou născuţi în anii 1895 şi 1899. Motivele acestor oscilaţii pot fi condiţiile socio-economice ale familiei, lipsa de spaţiu şi de intimitate, având în vedere faptul că într-o gospodărie locuiau mai multe generaţii, iar spaţiul era insuficient, criza mondială de supraproducţie izbucnită în anul 1873, ani cu recolte bogate sau slabe, epidemiile care secerau un număr mare de persoane18, chiar şi pe adulţii aflaţi în plină perioadă de reproducere.

Numărul de nou născuţi este în creştere între anii 1867-1870 depăşind media de 80 de naşteri pe an. Anul 1871 însă prefigurează din punct de vedere al natalităţii reculul dat de izbucnirea epidemiei de holeră din anul 1872, având repercusiuni şi în anul următor. în timpul epidemiei de holeră din anul 1872 chiar dacă satul nu a fost afectat, întâlnindu-se doar câteva cazuri izolate de holeră, s-au născut doar 59 de copii. în acest în sat „bântuiau” epidemiile de scarlatină, rujeolă, differie, care au cauzat moartea mai multor persoane decât a făcut epidemia de holeră din anul 1872. în aceste condiţii în care moartea prin intermediul acestor epidemii „bătea la uşă”, familiile au încercat să se protejeze refuzând aducerea pe lume a unui copil, care putea fi următoarea victimă a acestor boli necruţătoare în acele vremuri. Cu toate că în anul 1872 s-au născut puţini copii, nu acesta este cel mai infertil an, deoarece în anul 1883 s-au născut doar 49 de copii.

Intensitatea şi frecvenţa epidemiilor s-au resimţit până în anul 1884 când natalitatea din satul Livada începe să crească cu adevărat, având o mică cădere în anul 1903 când s-au născut doar 76 copii, în restul anilor media este de aproximativ 100 copii anual. în această perioadă de 22 de ani (1884 - 1906), exceptând anul 1903 s-au născut 2.200 copii, reprezentând 62,34 % din totalul copiilor născuţi în perioada analizată.

Această evoluţie a natalităţii respectă evoluţia natalităţii din întreaga Transilvanie19, dar şi pe cea de la nivel european unde distingem o creştere a natalităţii la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX20.

17 Traian Rotariu (coord.) Maria Semeniuc, Mezei Elemer, Recensământul din 1900. Transilvania, în seria Studia Censualia Transilvanica, Ed. Staff, Bucureşti, 1999, pp. 486-489.

18 Luminiţa Dumănescu, Transilvania copiilor. Dimensiunea demografică a copilăriei la românii ardeleni (1857-1910), Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2006, p. 107.

19Apud, Sorina Paula Bolovan, Familia în satul românesc din Transilvania, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Cluj-Napoca, 1999, p. 117.

20 loan Horga, Europa secolului al XIX-lea, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea, 2000, p. 68.

45