Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Etnografie

Rareş Olosuteanu

topoarele fiind armele celorlalţi luptători) acesta este folosit cu scop protector atât ca atare cât şi ritualic, simbolic.

El intră în instrumentarul ţăranilor, dar mai ales a ciobanilor sau a proprietarilor de oi şi vite. El este nelipsit din stână în prima zi de păşunat, când se adunau oile şi se scoteau la islaz, ziua în care se făcea împreunatul oilor şi măsurişul laptelui sau sâmbra oilor prin părţile Oaşului:

„Dincolo şi dincoace de strungi, păcurarii împlântau în pământ câte o săcureP6 „înainte de a mulge oile să-mpluntă on topor lângă strungă şi pă el să pune on săculeţ de sare”36 37

Funcţie apotropaică are toporul şi în utilizarea sa drept protecţie contra furtunilor, obicei semnalat de profesorul Nicolae Bot în zona etnologică Codru: „Pentu oprirea furtunilor şi a grindinei se afumă cu mâţişoare de Florii, sau se împlântă securea înaintea casei în pământ.”38

Toporul mai este folosit în unele ritualuri cu valoare teofanică, semnalate în Maramureş de către Vasile Roşea: „De asemenea, se credea că, unii oameni au un contact cu diavolul, ca acesta să-i asculte pe lumea aceasta, iar ei să fie ai lui pe lumea cealaltă. Astfel, se crede că venind de la spovedanie şi ţinând cuminecătura în gură până acasă, poţi face cu ea să ai pe dracul. Ajuns acasă, o pui pe butucul de tăiat lemne şi o ameninţi cu toporul. în acel moment, vezi pe Hristos. Dacă continui să dai cu toporul, el dispare şi apare în locul lui diavolul, având pe cap o sită roşie. Pe acesta trebuie să-l mângâi cu vorbe bune şi, astfel, îl ai ca slugă toată viaţa.”39 40 41

într-o manieră similară ritualurilor de asigurare a manei la pomii fructiferi, toporul este utilzat pentru a ameninţa copacii care nu rodesc.

între „uneltele” cu funcţie bivalentă ce se regăsesc în instrumentarul ritualic tradiţional se cuvine să amintim şi laţul. Acesta are pe de o parte funcţie de separare, delimitare a spaţiilor, iar, pe de altă parte are funcţie de liant, de unire a unor elemente ce tind să se disipeze. Lanţul este cel care leagă şi consolidează, nodul fiind un simbol al trăiniciei, dar tot el este şi cel care separă. Cu aceste valenţe îl regăsim utilizat preponderent în cultura pastorală, dar şi într-o serie de ritualuri de protecţie a casei.

Referitor la utilizarea lanţului în cultura pastorală, soţii Bilţiu relatează un obicei din Cetăţele - Maramureş: „Când slobozi oile, după Paşti, din grajd, ca să le mîi în deal, să-ntinde on lanţ să treacă peste el [...]. Lanţu să pune să să ţână oile una de alta, să nu să prăpădească.”30 „Când ieşea prima dată la câmp îşi întindea la poartă un lanţ şi treacă păstă el vacile, în noaptea de Paşti îşi lua lanţ şi umbla tată pă după toate ipuleturile, treceau prin garduri (nu ştiu ce obicei a fost). De când sunt comuniştii la putere nu sunt stigoi.

Când iese la plug, în ziua dintâie tătuca lua ieguţa cu apă sfâţâtă şi stropea plugul şi boii şi la poartă punea on lanţ (aşa era obiceiu).”4'

Cu o semnificaţie similară, cu valoare augurală lanţul este utilizat în unele zone în ritualul nupţial, ca ritual de prag ce consta în legatul drumului miresei, simbol al limitei

36 Pamfil Bilţiu, Maria Bilţiu, op.cit., p. 164.

37 Ibidem, p. 165.

38 Nicolae Bot, Obiceiuri agrare şi pastorale..., p. 178.

39 Vasile Roşea, „Credinţa în farmece şi desfacerea lor în Bârsana”, în „ Memoria Etimologica nr. 52-53, iulie - decembrie 2014 (An XIV), în format electronic

40 Pamfil Bilţiu, Maria Bilţiu, op. cit.,p. 160.

41 Informator Nechilă Andrei, 83 ani, Oarţa de Sus, 1986, AFAR, nr. 019265.

327