Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)
Etnografie
Uneltele în instrumentarul ritualic tradiţional spaţiale a comunităţii pe care o părăseşte şi ca facilitator al trecerii dintr-o spaţialitate simbolică în alta. în ceea ce priveşte riturile de protecţie a casei, acestea erau asociate cu diferite sărbători de peste an. Bunăoară, în zona Codru, la Blagoveştenie „femeile înconjurau casa şi şura de trei ori, goale, cu un lanţ şi un ceangău (clopoţel) în mâini, ca să fie ferite de şerpi şi de lighioane. O samă, în noaptea de Blagoveştenie, înconjoară casa cu lanţu ca să fie ferite de şerpi, să nu li se facă pureci la casă. Când înconjurau casa ţurgăluiesc lanţu” (Asuaju de jos / colecţia Adela şi Viorica Naghiu)42 La fel, în Maramureş „Femeia din casă agăţa de cojocu unui cocon on lanţ, să nu iasă zermii. Tot acum femeile înconjoară casa cu on lanţ, înroşit în foc, cu o săcure şi o făclie aprinsă în mână”43 Tot în Maramureş, lanţul era utilizat pentru protecţia împotriva lupilor: „Tot la Sfântul Andrei se leagă foarfecele şi picioarele mesei cu un lanţ zicând: «Eu nu leg foarfecele, ci gura lupilor, eu nu leg masa, ci picioarele lupilor.» Aceasta ar determina lupii să nu aibă putere de a se apropia şi a strica ceva celui ce practică obiceiul.”44 Lanţul se regăseşte adesea utilizat în tandem cu lacătul, piesă ce pecetluieşte şi asigură ceea ce protejează sau separă, după caz, lanţul. „Femeia ce o-ngropat locuţu’ pruncului, dacă nu vre să facă copii o vreme mai lungă, pune in locuţu’ acela al pruncului lăcată inchisă, nouă cărbuni ca să nu mai facă prunci nouă ai.” (Sălniţa, Boiu Mare, Şurdeşti). Ca piesă de instrumentar magic, lacătul exprimă un principiu al opririi. Cu această funcţie este utilizat în riturile de înmormântare, pentru a opri şirul morţilor din familie. în obiceiurile agrare, lacătul are darul de a închide gura păsărilor care strică semănăturile.45 Deşi este mai degrabă o piesă vestimentară, asimilăm, în logica pe care am propus-o aici, pieptenele ca unealtă de întreţinere personală, la fel ca pentru bărbaţi briceagul. în această postură, pieptenele este utilizat în jocurile rituale prenupţiale din Zona Codrului, dar şi din alte zone etnologice, fiind un indicator al orândei. „Puneu teptenile di pă cap de la fată. O pus tiaptănu după masă la Monioie, nouă blide. Fiecare blid o fost numit on fecior; ascunde teptenu su on blid. Fata di la care o fost teptenile trebuie şi gâcească su care să află teptănu. Dacă gâce să lua cu cel mai drag fecior. Dacă nu, atunci nu-i era dragă la fecioru ala.”46 47 Remarcăm între practicile ce uzează de obiecte din gospodărie o serie care ne trimite cu gândul la gesturi arhetipale iniţiatice, cum ar fi bunăoară introducerea copilului în lădoi, acel loc în care se păstrează seminţele, un loc tenebros, cu puternice legături chtoniene, gestul făcând oarecum trimitere la o moarte ritualică şi o renaştere cu calităţi noi, din categoria coborârii în peşteră sau înghiţirii şi regurgitării eroului mitic de către un animal (peşte, dragon etc.). „... îl punea în lădoi să nu plângă, să fie cuminte, îl stropea cu apă sfântă şi-l închina » 47moaşa . 42 Pamfil Bilţiu, Maria Bilţiu, op. cit., p. 62. 43 Obicei la Blagoveştenie în Cuhea; Pamfil Bilţiu, Maria Bilţiu, op.cit, p. 62. 44 Vasile Roşea, Ritualuri şi credinţe..., în format electronic. 45 Pamfil Bilţiu, Rituri şi practici magicem format electronoc. 46 Informator Rogoz Margareta, 46 ani, Giurtelec, culegător Viorel Rogoz, 1971, AFAR, nr. 020461. 47 Informator Chiriguţ Terezia, 72 ani, Băiţa de sub Codru, culegător Lupan Camelia, 1992, AFAR, nr. 016189. 328
