Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Etnografie

Uneltele în instrumentarul ritualic tradiţional

La rândul său, fusul este o piesă de uz frecvent, cu semnificaţii aparte şi utilizări pe măsură, având o puternică conotaţie sexuală. Astfel, această unealtă este utilizată în întreg arealul nord transilvan, în special în ritualurile practicate în şezătoare sau habă, fie că acestea au ca scop aducerea feciorilor sau constituie un element principal al jocurilor erotice rituale.

Nicolae Bot relatează despre utilizarea fusului în aducerea feciorilor în şezătoare, în zona Năsăudului, următoarele:

„Când nu vin feciorii, o fată toarce pe la spate câte puţin din fiecare caier, şi rosteşte următorul descântec:

Nu torc / Că-ntorc / Tăţfisorii / D’in tăit’e şezătorile. / /De n-or vini / Or pocni, / De n-or pleca, / Or crepa.

Pe tortul tors în acest fel fac numeroase noduri, fiecare reprezentând câte un fecior, leagă cu el toate fusele goale şi le aruncă pe horn din tindă, dacă acolo iese gura hornului, sau din pod, să vină în vatră. Fetele iau apoi tortul şi se duc cu el la altă şezătoare unde leagă poarta să nu poată intra acolo feciorii.”7

Unul dintre cele mai răspândite jocuri erotice practicat în habă este furtul fusului sau a roţii sale.

„Merem la şezătore şi vineu şi ficiorii şi furau fusăle şi trăbuie şi le dăm câte-o ţucătură să ni le deie înapoi.”8

Gestul este unul eminamente ritualic şi încărcat cu maximă simbolistică sexuală. Cele două piese care constituie fusul, axul şi rotiţa (fusaiola), făcând trimitere directă la organele genitale masculin şi feminin şi la actul sexual în sine. Exista şi obiceiul de a fura doar rotiţa fusului semnificaţia fiind aceeaşi, aceasta făcând trimitere la feminitate, în aceeaşi categorie simbolică intră şi practica număratului parilor din gard, simboluri falice prin excelenţă.

Unele dintre uneltele de prelucrat firele sunt utilizate în scopul protecţiei casei. Astfel, Nicolae Bot ne relatează despre o utilizare inedită a furcii de tors în scopul protejării casei de greieri: „Femeile le-au găsit un antidot: să-i ameninţe cu torsul. în acest scop fac una sau mai multe furci mici, pun pe ele caiere de câlţi şi fuse corespunzătoare, apoi le aşează duminica dimineaţă în fiecare ungher din casă sau în locul unde sunt greieri, dându-le de lucru. Practica este însoţită de un descântec de alungare a greierilor. [...] Se crede că dacă vor avea de lucru nu vor mai cânta”9.

în acest caz, aşa cum consemna profesorul citat, performerii mizau în special pe trimiterile directe la munca de prelucrare a textilelor, în speţă a cânepii, care este una considerată foarte istovitoare.

Deşi este o unealtă utilizată în altă categorie de activităţi casnice, ciurul sau sita sunt folosite la fel ca cele de prelucrare a firelor în practicile erotice premaritale performate în special în cadrul şezătorii. De altfel, sita şi ciurul fac parte dintr-o altă categorie simbolică asemănătoare celei de ţesut, şi include moara şi ansamblul său de piese constitutive. Simbolistica este oarecum asemănătoare celei din cazul uneltelor

7Nicolae Bot, ’’Şezătoarea în zona Năsăudului”, în Studii de etnologie, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008, p. 22.

8 Informator Găvruş Maria, 67 ani, Homorodu de Mijloc, culegător Georgiu Sofica Domnica, 22.08.2000, Arhiva Ştiinţifică a Muzeului Judeţean Satu Mare, nr. 421, caseta GD2.

9 Nicolae Bot, „Cânepa în credinţele şi practicile magice româneşti”, în „Studii de etnologie, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008, p. 88-89.

320