Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Istorie

Marta Cordea

fiecăruia”. Tiparul era asigurat de acelaşi Vasilie Cozma din Pesta, ca şi pentru „Amicul poporului”, cu caractere de asemenea chirilice31.

O altă publicaţie care l-a avut ca redactor şef pe Sigismund Pop şi care a devenit în timp o oglindă a activităţilor din Chioar, a fost „Concordia”. A apărut între 3 august 1861 - 25 decembrie 187032, iar programul i-a fost exprimat în mod clar - apărarea drepturilor naţionale ale românilor, s-a spus că la scurt timp după înfiinţarea sa a devenit „focarul scriitorilor români de dincoace de Carpaţi şi apărând de la început în costum naţional, adică cu litere latine, pe când celelalte jurnale şi dincoace şi dincolo de Carpaţi, erau publicate cu slove cirilice, ajuta şi asigura triumful total al literelor naţionale în literatură, căci la îndemnul acestui exemplu în scurt timp toate jurnalele române începură a apare cu litere romane”33.

„Concordia” a ieşit la rampă dintr-o dublă iniţiativă, a lui Sigismund Pop şi a lui Alexandru Roman. Scopurile celor doi erau deosebite, cum deosebite erau şi direcţiile din care veneau. Două personalităţi cu idealuri şi temperamente diferite au dus la împlinire iniţiativa românească de la Pesta. Cei doi frecventau la un moment dat aceleaşi cercuri româneşti din capitala Ungariei. Când a purces la drumul pentru aprobarea apariţiei publicaţiei, Sigismund Pop a avut în vedere şi căutarea colaboratorilor. în opinia sa, şi acesta a fost un argument invocat pentru obţinerea licenţei, noul regim trebuia să se dezvolte în toate sensurile, „cuprinzând stările, situaţiile, obiceiurile şi limbile diferitelor popoare din Ungaria”, el considerând că dezvolatrea vieţii constituţionale trebuia adusă la cunoştinţă fiecărui popor în limba sa34.

Probabil că un mare rol în determinarea lui Sigismund Pop de a tipări „Concordia” cu litere latine i-a aparţinut lui Alexandru Roman, care l-a rugat pe socrul său să scoată la lumină această publicaţie35.

în orice caz, „Concordia” a fost prima publicaţie românească scoasă în întregime cu caractere tipografice latine36. Nicolae Iorga recunoştea că această nouă publicaţie a lui Sigismund Pop era scoasă „cu un tipar pe care nu-1 puteau egala acelea din Bucureşti şi Iaşi”, tot el preciza că forma textului a trezit întâmpinări, „lipsite poate uneori de tact, ale lui Titu Maiorescu”37.

Ziarul cuprindea informaţii politice interne şi externe, corespondenţe dintre românii din diferite regiuni, materiale cultural-literare şi cu conţinut istoric, pedagogic, ştiri economice, dări de seamă cu privire la şedinţele, adunările generale sau alte acţinuni ale Astrei, Societăţii Academice etc38.

Apariţia publicaţiei reprezintă pentru un istoric literar „un adevărat eveniment în literatura română”, datorită faptului că a fost primul jurnal românesc tipărit cu litere

31 Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Dicţionarul presei româneşti (1731-1918), Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1995, p. 157.

32 Mircea Popa, Valentin Taşcu, op. cit., p. 97.

33 Teodor Neş, A doua carte despre oameni din Bihor, Oradea, 1979, p. 252.

34 Gelu Neamţu, Alexandru Roman, marele fiu..., p. 31-32; Idem, Alexandru Roman militant pentru unitatea naţională a românilor (1848-1897), în „Anuarul Institutului de Istorie”, Cluj, 1970, p. 138-139.

35 Familia, Pesta, an II, nr. 11, 15/27 aprilie 1866, p. 122; Teodor Neş, Oameni din Bihor. 1848-1918, Oradea, Tip[ografia] Diecezană, 1937, p. 109.

36 Vaier Hossu, Nobilimea .... p. 298.

37 Nicolae Iorga, Istoria presei româneşti, Bucureşti, Ed. Muzeul Literaturii Române, 1999, p. 142.

38 Georgeta Antonescu, ’’Literatura în ziarul „Concordia”. 1861-1870”, în Studii literare. Din istoria presei culturale şi literare româneşti, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1987, p. 32.

31