Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Istorie

Informaţii referitoare la părţile de nord-vest...

latine, tot Vasile Gr. Pop considerând că în perioada 1861-1864 „Concordia” a fost „aşa zicând centrul de întâlnire a literaţilor de preste Carpaţi”39. Despre „jurnalul politic literar” „Concordia”, s-a mai spus că redactorul Sigismund Pop a urmărit, ca în 1848 şi „cu aceeaşi lipsă de rezultate”, tocmai „concordia” între români şi maghiari, precizând totodată că va avea „aplecare bună către tot ce e românesc”40. Se pare că Sigismund Pop fusese chiar „somat” de către unele cercuri maghiare să reînfiinţeze o foaie populară, atât de necesară la acel moment politic, cei care îi propuneau acest lucru fiind conştienţi de influenţa pe care o putea avea în masele româneşti41.

Istoricul loan Lupaş face referire şi la celelalte două publicaţii la care a fost redactor Sigismund Pop, menţionând că în loc de program apelează la „nobila bunăvoinţă a fiecărui Român” printr-un scurt „articolaş”: „Concordia res parvae crescunt, discordia maximae dilabuntur. Nu aflarăm mai bun punct de plecare în întreprinderea noastră decât această sentinţă a proto-părintelui nostru Salustiu. Cu ajutorul providenţei, ce a scutit neamul nostru românesc în timp de 17 sute de ani şi mai bine, sperăm că împrejurările ne vor ierta a nu ne abate dela această ţintă măreaţă. Până ce vom putea da probe despre putinţa noastră şi cugetul cel neîntinat ce ne-a făcut să mai înmulţim publicistica română cu un jurnal, rugăm pe onoratul public a-şi promite de la noi numai aplecarea cea bună pentru tot ce e românesc, iar întru viitor i se va da ocasiune a ne aproba sau desaproba zisele noastre pe cari le va explica resultatul osteninţelor noastre. Supunându-ne la zisa Românului din cartea cărţilor: «din faptele lor îi veţi cunoaşte pe ei» ne recomandă nobilei bunevoinţe a fiecăruia Român”42. Motivul pe care îl dă istoricul Lupaş asupra necesităţii privirii cu rezervă a acestei publicaţii este că redactorul Sigismund Pop a „vâslit cu luntriţile sale: «Amicul Poporului» şi «Democraţia» pe valurile kossuthismului neaoş”43. Acelaşi istoric consideră şi „Espatriatul” lui Cezar Boliac, tipărit la 25 martie 1849 la Braşov, tot un produs de presă al direcţiei revoluţionare kossuthiste 44.

Fără îndoială, publicaţia „Concordia” a devenit un fel de organ oficial al Districtului Chioarului, unde era căpitan suprem iar apoi deputat Sigismund Pop, abonarea fiind obligatorie pentru toate antistiile comunale45.

Trecutul lui Sigismund Pop, cel puţin controversat, a făcut ca noua lui întreprindere publicistică să fie primită cu neîncredere. Lucrurile au intrat pe alt făgaş după o discuţie a redactorului cu George Bariţiu, în urma căreia redactorul „Foii pentru minte, inimă şi literatură” a publicat un articol în care scria: „până acum spiritul «Concordiei» concordează cu concordia naţiunii şi nu credem că o va părăsi pentru ca să intre în castrele maghiare unionistice... Viitorul de aici încă o va descoperi, - dar până atunci noi să sprijinim şi jurnalul acesta cu căldura cerută”46.

39 Vasile Gr. Pop, Conspect asupra literaturei române şi literaţilor ei de la început şi până astăzi, în ordine cronologică, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1982, p. 229.

40 Vasile Netea, Lupta românilor din Transilvania pentru libertatea naţională (1848-1881), Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1974, p. 332.

41 Gelu Neamţu, Alexandru Roman, marele fiu..., p. 31.

42 loan Lupaş, op. cit., pp. 13-14.

43 Ibidem,p. 14.

44 Ibidem.

45 Vaier Hossu, Nobilimea .... p. 298.

46 Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Braşov, an XXIV, nr. 35, 1861.

32