Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Istorie

Informaţii referitoare la părţile de nord-vest...

îşi câştigă dispreţuirea absolută chiar şi din partea anti-românilor, - iară D. Iosif Pop cu oareşicare demnitate şi fineţea ei recită numitului anti-român articlu din aprobate, - ca să nu uite stilistica maghiară usuală în codificarea legilor [...] Se mai sculă şi Sigismund Pap din Baia-Mare şi recomandă strânsa observare a legilor constituţionale din an 1848, prin urmare primirea şi întrebuinţarea eschisivă a limbei magiare, (No Satumarenilor pentru cine eraţi să vă periclitaţi?!-) iară în adunarea generală din 24. canon, şi prepozitul Schmutzer dela Baia mare proiepta a se face o rugare la Maiestatea Sa pentru uniunea Transilvaniei cu Ungaria. La acestea toate răspunse între alţii şi Illust. Dn. Căpitan supr. D. Sigismund Pop determinat, cumcă întrebuinţarea limbei române ca oficioasă în sânul districtului, se întemeiază pe art. XVI al legei dietale din 1848, în sunetul căreia in partibus se poate întrebuinţa limba majorităţii, - iară despre uniunea Transilvaniei cu Ungaria, ca dorinţă, zise, că ar fi de propus, însă sub condiţiune sine qua non, că nimene să nu mai judece despre noi fără noi, naţionalitatea politică a românilor să se recunoască mai întâi şi garanteze; limba să se poată întrebuinţa şi până sus la dicasterii, - iară dela oficiolatele şi dicasteriele cele supreme până la comune românii să fie reprezentaţi şi ocârmuiţi prin proprii săi fraţi conaţionali, sau adecă ca aceştia încă se se aplice după majoritatea naţională. - [...]”28.

Revenind la presa din Pesta, redăm în continuare punctul de vedere, oarecum în contradicţie cu părerea altor personalităţi ale vremii, al istoricului loan Lupaş: „«Amicul Poporului» redactat de Sigismund Pop în stil anecdotic, limpede şi surinzător de popular” se deosebea de celelelte ziare româneşti de pe atunci „prin faptul, că stătea cu totul în serviciul direcţiei lui Kossuth şi urmăria ca scop principal răspândirea cunoştinţelor din «istoria patriei», fără a se gândi că s-ar cuveni să facă acelaş lucru şi cu istoria poporului român, pe care vroia să-l conducă şi să-l lumineze”29.

După şase luni de la încetarea apariţiei „Amicului poporului”, avea să apară o altă publicaţie, intitulată „Democraţia”, condusă tot de Sigismund Pop, şi ajutată din umbră de Nicolae Bălcescu. Aceasta a apărut între 12/14 iunie-1 iulie 1849. Primul număr al ziarului „Democraţia” apare în 12/24 iunie 1849, iar despre al doilea număr (necunoscut până azi) aflăm din corespondenţa lui Nicolae Bălcescu cu Ion Ghica. Ziarul urma să fie redactat în umbră chiar de Bălcescu, deşi nu există niciun articol semnat de el. Chiar şi titlul publicaţiei pare să-i fi fost sugerat lui Sigismund Pop de către Bălcescu. Grăitoare este şi deviza purtată de ziar: „Libertate, Egalitate, Frăţietate”. Poziţia gazetei, declarată „neatârnătorie”, face ca acest jurnal să vină în sprijinul activităţii lui Bălcescu. Printre ideile comune ale celor doi se numără şi declaraţia că jurnalul: „va vorbi în interesul românimii”30. A avut un caracter democratic, lucru lesne observabil din lozinca paşoptistă „Libertate, egalitate, fraternitate” care apărea pe frontispiciu. Articolul program, semnat de Sigismund Pop vine şi el să confirme caracterul democratic: „vă încredinţăm că noi vom lucra în înţelesul şi după principiul democratic, adică nu voim să fie nici o clasă privilegiată cu putere mai mare să domnească asupra altora; nu voim ca dregătoriile să fie legate şi strânse de naştere, ca şi pînă acuma, ci după vrednicia

28 Gazeta Transilvaniei, Braşov, an XXIV, nr. 24/25 martie 1861, pp. 99-100.

29 loan Lupaş, Contribuţiuni la istoria ziaristicii româneşti ardelene, Sibiu, Ed. Asociaţiunii, 1926, p. 13.

30 Gelu Neamţu, ”Din istoria presei româneşti. „Amicul poporului” (1848) şi „Democraţiea” (1849)”, în Amarul Institutului de Istorie, Cluj, IX (1966), p. 283.

30