Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)
Istorie
Informaţii referitoare la părţile de nord-vest... Dacă vorbim de începuturile presei româneşti din Transilvania, trebuie să ne referim în primul rând la anii 1837-1838, când la Braşov au apărut „Foaia duminicii” şi „Foaia de săptămână din Transilvania”, cu doar două numere, în 3 şi 10 iulie 183 74. Mai trebuie amintite aici, „Organul luminării”, primul ziar românesc scris cu litere latine, publicat la Blaj în 1847 de Timotei Cipariu şi „învăţătorul poporului” (1848). însă cele mai importante publicaţii periodice din această perioadă de leagăn a presei transilvănene au fost „Gazeta de Transilvania” şi „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, care a apărut mai întâi la 1 ianuarie 1838 cu titlul „Foaia literară” şi a devenit, din 2 iulie, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Primul număr al „Gazetei” apare la 12/22 martie 18385. Deşi periodicele româneşti de peste Carpaţi, „Albina românească” şi „Curierul românesc” s-au constituit în surse de inspiraţie pentru publicaţia „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, ea n-a fost doar „o replică ardeleană servilă a periodicelor moldavo-munteneşti corespunzătoare ale vremii”, ci, împreună cu „Gazeta” a fost „exponentul burgheziei româneşti (în special sud-ardelene), ajunsă la maturitate”, care sprijinea lupta de afirmare naţională, susţinându-i revendicările6. Cele două gazete au funcţionat sub atenta îndrumare a lui George Bariţiu, „om de condei, ziarist înnăscut, care a creat un model în ziaristica românească, oferind în paginile ziarelor sale cadru de manifestare pentru dezbaterile politice”7. După cum frumos precizează istoricul loan Lupaş, „Gazeta Transilvaniei” şi „Telegraful Român” au pus temeliile pregătirii sufleteşti ale românilor din Transilvania „pentru problemele politice-naţionale, bisericeşti şi culturale în zorii vieţii constituţionale, prilejuite de Diploma împărătească din octombrie 1860 şi prin Patenta dată în februarie 1861 ”8. La începutul anului 1861, revista „Transilvania” laudă cele două publicaţii de mai sus, opinând că ele „scriu cu toată căldura unui deşteptat simţ naţional”9. Referiri la părţile noastre, găsim, chiar dacă sporadic, şi în paginile acestor publicaţii. în părţile Sătmarului pătrunderea cuvântului scris în limba română se datorează cărturarului Moise Sora Noac, care primea publicaţii şi de la fraţii peste munţi, unde el încerca să-şi distribuie Cartea de rugăciuni”10. Preotul Moise Sora Noac a fost abonat şi a răspândit publicaţiile „Gazeta de Transilvania”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Organul luminării”, „Curier de ambe sexe”, „Magazin istoric pentru Dacia”, „învăţătorul satului”, „Concordia”11. Prin intermediul acestor publicaţii, pătrundea în Sătmar scrisul lui Cipariu, Eliad, Damaschin Bojâncă, Costache Negruzzi, loan Maiorescu, Florian Aron, Alexandru Gavra12. Tot aici se cuvine amintită preţioasa corespondenţă a lui Moise Sora Noac, care era întemniţat la închisoarea din Cărei, cu 4 Mircea Popa, Valentin Taşcu, Istoria presei româneşti din Transilvania de la începuturi până în 1918, Bucureşti, Ed. Tritonic, 2003, p. 56. 5 Mihaela Bedecean, Presa şi bisericile româneşti din Transilvania (1865-1873), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2010, p. 17. 6 George Em. Marica, Foaie pentru minte, inimă şi literatură. Bibliografie analitică, cu un studiu monografic, Bucureşti, Ed. pentru literatură, 1969, p. 8. 7 Mihaela Bedecean, op. cit., p. 17. 8 loan Lupaş, Contribuţiuni la istoria ziaristicii româneşti ardelene, Sibiu, Ed. Asociaţi unii, 1926, p. 12. 9 Ibidem. 10 Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, voi. III, Satu Mare, Ed. Citadela, 2015, p. 257. 11 Ibidem. 12 Ibidem, p. 258. 26
