Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)
Istorie
Norbert Lőrincz desigur şi viitorul urmaş în funcţie al lui Imre Nagy19. De asemenea, este foarte important de menţionat faptul că încă din 23 octombrie, la ora 21:00, în Moscova, la Kremlin, au avut loc discuţii vehemente despre o eventuală intervenţie militară bruscă în Ungaria pentru a înăbuşi revoluţia20. Nu mai puţin adevărat este faptul că sovieticii erau pregătiţi să se confrunte cu astfel de crize, având experienţa evenimentelor petrecute în 1953 în Berlinul de Est, acolo unde a avut loc prima revoltă vizibilă a Războiului Rece. Iuri Andropov, ambasadorul sovietic de la Budapesta, a recomandat în 1956 conducerii de la Kremlin să iniţializeze în ţările sovietice din Europa central - răsăriteană amplasarea unui comandament de corp militar special, capabil să înăbuşe pe viitor proteste similare cu cele din Berlinul de Est21. Aşadar, Andropov recomanda încă din 1953 ca URSS-ul să fie pregătit să se confrunte cu astfel de crize. în cazul Ungariei, acest lucru se putea realiza fără mari probleme. Este de remarcat faptul că pe teritoriul acestei ţări trupele sovietice staţionau în permanenţă încă de la începutul anului 1947. Până în 1955, la retragerea trupelor sovietice din Austria şi proclamarea neutralităţii acestei ţări, Ungaria avea rolul de a asigura tranziţia acestor trupe pe teritoriul Austriei. După 1955, Ungaria a devenit bastionul de apărare a graniţei sovietice, iar multe dintre diviziile militare sovietice prezente până atunci pe teritoriul Austriei, ca de exemplu cea de a 17-a divizie mecanizată, vor fi mutate la Szombathely, în Veszprém. A mai fost transferată o divizie a forţelor aeriene sovietice, iar la Debrecen se va instala o divizie de aeronave de tip bombardier22. Aceste trei divizii alcătuiau comandamentul Armatei Centrale Sovietice, staţionat în Baden, Austria23. Odată cu proclamarea neutralităţii Austriei şi semnarea Tratatului de la Varşovia, în anul 1955, staţionarea trupelor sovietice şi creşterea numărului acestora în Ungaria va deveni un fenomen permanent şi obişnuit pentru populaţia maghiară. Intervenţia armatei sovietice nu a întârziat să se producă în 26 octombrie, la doar 3 zile după declanşarea revoluţiei propriu-zise în Ungaria. Dar, sub presiunea revoluţionară ungară, Moscova a fost nevoită pe moment să facă o retragere tactică, acceptându-1 pe Imre Nagy ca nou premier al Ungariei. Intervenţia nu a fost un succes total, fiindcă revoluţia nu a fost nimicită după primele evenimente militare. Obiectivul principal nu era însă anihilarea totală, ci măsurarea „voinţei” revoluţionarilor de a duce la bun sfârşit „schimbarea”. Mai mult decât atât, pe data de 1 noiembrie, se solicită conducerii sovietice să-şi retragă trupele din Ungari, însă fără succes. Armata continuă să rămână pe teritoriul ţării, aşteptând noi ordine de la Kremlin, în timp ce se reorganizează pentru un nou asalt asupra capitalei. între timp, Elruşciov şi Malenkov se întâlnesc cu conducătorii partidelor din Polonia, Cehoslovacia, România, Bulgaria, cărora li s-a comunicat soarta revoluţiei ungare, şi anume aceea a anihilării. O ultimă încercare al lui Imre Nagy va veni pe data de 2 noiembrie, atunci când va negocia cu Andropov, ambasadorul sovietic de la Budapesta, pentru a-1 convinge să susţină la Moscova retragerea trupelor sovietice. Mai mult de atât, a cerut neutralita19 Ibidem. 20 Ed. Horváth Miklós, Tizenhárom nap amely... - Tanulmányok az 1956-osforradalom és szabadságharc történetéből, Budapest, Hadtörténeti Intézet és Múzeum, 2003, p. 37. 21 Ibidem, p. 96. 22 Ibidem. 23 Ibidem. 243
