Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Istorie

Norbert Lőrincz

în locul acesteia s-a instalat „socialistul reformator” şi anti-stalinistul Wladislaw Gomulka9, reabilitat după ani buni de închisoare10 11.

Ciocnirile armate aveau să aibă loc imediat, tinerii doritori de schimbare fiind repede numiţi de către conducerea comunistă maghiară „huligani”, instigatori împotriva păcii. Vestea schimbului de foc armat de la Studioul de Radio din Budapesta s-a extins rapid în toată capitală şi mai apoi şi în provincie, respectiv în ţările vecine, în special acolo unde era prezentă minoritatea maghiară. Ziarele locale au raportat evenimentele de la Budapesta sub jugul cenzurii, acest act revoluţionar fiind intitulat şi marcat ca drept o „contrarevoluţie” şi o încercară sumbră instigată de Occident sau de serviciile secrete occidentale pentru a înlătura pacea din ţările comuniste. Sătmărenii au fost şi ei printre primii care au avut contact cu vestea revoluţiei aflată în plină desfăşurare în Ungaria.

Ştirea revoluţiei s-a răspândit ca fulgerul: deşi poliţiile politice au făcut tot posibilul ca aceste informaţii să permită accesul minim al „proletariatului de rând”, informatorii, respectiv radiouri precum Europa Liberă sau Vocea Americii, au asigurat transmiterea urgentă a informaţiilor către blocul estic privind „prima piesă de domino” căzută". Dintr-o dată, în „Cortina de Fier” s-a format o breşă, iar lumea a aşteptat nerăbdătoare să vadă cum va reacţiona celălalt mare actor internaţional, Statele Unite ale Americii, dacă va profita sau nu de acest moment de instabilitate într-o ţară socialistă aflată în inima Europei centrale.

Cerinţele revoluţiei erau măreţe şi ambiţioase. Chiar înaintea de începerea ei, în data de 21 octombrie, studenţii au început să le formuleze, acestea ajungând până la izbucnirea revoluţiei, la 23 octombrie, într-o oarecare versiune finală.

Punctele formulate ad hoc erau următoarele12:

1. Retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul Ungariei („Ruszkik haza!Ruşii acasă!”);

2. Alegeri noi în Partidul Muncitoresc Maghiar;

3. Formarea unui nou guvern în frunte cu Imre Nagy;

4. Tratative publice în legătura cu cazul lui Farkas Mihály, condamnarea şi judecarea publică a lui Rákosi;

5. Drept de vot universal, secret, sistem multipartid, adunare naţională nouă, drept la grevă generală;

6. Renegocierea tratatelor bilaterale cu Uniunea Sovietică şi Iugoslavia pe principiul de neimplicare în politica internă13;

7. Reorientarea economiei maghiare conform cerinţelor naţionale prin implicarea experţilor economişti locali;

8. Acces public la informaţiile privind tratatele economice internaţionale;

9. Regândirea completă a industriei locale conform cerinţelor naţionale;

9 Bárdi Nándor - Bottoni Stefano (szerk.), Az 1956-os Forradalom és a Romániai Magyarság (1956-1959), Csíkszereda, Pro-Print Könyvkiadó, 2006, p. 108.

10 Ibidem, p. 154.

11 Johanna Granville, The First Domino - International Decision Making during the Hungarian Crisis of 1956, Texas A&M University Press College Station, 2004, p. 164.

12 Traducerea autorului.

13 Respectarea suveranităţii Naţionale.

241