Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Istorie

ULTIMII ANI DE EXISTENTĂ A CETĂTII SATU MARE

) >

SZŐCS Péter Levente

Keywords: early-modern fortifications, Rákóczi’s insurrection, siege, demolition of fortifications. Abstract: The fortress of Satu Mare was built in 1565 as part of the defence-system against the Ottomans and the Transylvanian Principality. Its strategic role was diminished at the end of the 17th century, with the re -conquest of the middle parts of the Hungarian Kingdom, but it remained as a base of a significant garrison, which secured the region and imposed the authority of the imperial administration. As part of the insurrection led by Prince Francis Rákóczi II, the castle was under siege from the summer of 1703 until 1st of January 1705. After the castle was taken over by the insurgents, the castle was demolished as, at the advice of French militaryengineers, it was counted as an obsolete. Instead it was started the modernization of the Ecsed fortress. The demolition of the Satu Mare fortress was made during three years, until 1707, while its place was gradually occupied by civil constructions.

*

* *

Fortificaţia premodernă a Sătmarului reprezintă un subiect de interes pentru istoriografie în multiple teme. Dincolo de preferinţa manifestată de istoria locală1, s-a discutat rolul cetăţii Satu Mare în linia defensivă a fortificaţiilor construite împotriva Imperiului Otoman pe parcursul secolelor XVI-XVII2. Reprezentările cetăţii au fost analizate în studiile despre începuturile cartografiei militare3, analizându-se aspecte privind economia şi administraţia domeniului organizat în vederea aprovizionării cetăţii4, precum şi cele privind construcţia

1 Livia Bacâru, Stampe medievale reprezentând cetatea Satu Mare aflate în colecţiile Bibliotecii Academiei, în ’’Satu Mare, Studii şi Comunicări”, III (1975), p. 77-86; Adalbert Burai, Dezvoltarea oraşului medieval Satu Mare, în ’’Satu Mare, Studii şi comunicări”, IV (1980), p. 143-160; Bura László, Szatmárnémeti kialakulása és fejlődése (Formarea şi dezvoltarea oraşului Satu Mare), Szatmárnémeti, Identitás Alapítvány, 2005, p. 16; Szőcs Péter Levente, Szatmár kora-újkori erődje (Cetatea premodernă al Sătmarului), în ’’Castrum”, 3 (2006/1), p. 81-89, légár Diana - Sárándi Tamás - Szőcs Péter Levente, Direcţii de evoluţie urbană în istoria oraşului Satu Mare, în ’’Satu Mare, Studii şi Comunicări”, XXVI/II (2010), p. 19-38.

2 Problematica în general v. Fodor Pál, Magyarország és a török hódítás (Ungaria şi cucerirea Otomană), Budapest, Argumentum, 1991; Pálfly Géza, A török elleni védelmi rendszer szervezetének története a kezdetektől a 18. század elejéig. (Vázlat egy készülő nagyobb összefoglaláshoz), (Istoria organizării sistemului defensiv anti-otoman de la începuturi până la începutul secolului al XVIII-lea. Schiţă pentru pregătirea unei sinteze cuprinzătoare), în ’’Történelmi Szemle”, 38 (1996), nr. 2-3, p. 163-217; special pentru Satu Mare v. Fodor Ferenc, Szatmárvár. Egy török- és kuruckori végvár életrajza (Cetatea Satu Mare. Istoria unei cetăţi din perioada turcilor şi curuţilor), în ’’Hadtörténelmi Közlemények”, s.n. III (1956), nr. 3-4, p. 63-116;

3 Kisari Bállá György, Karlsruhei térképek a török háborúk korából (Hărţi din perioada războaielor otomane păstrate la Karlsruhe), Budapest, 2000, la Satu Mare v. harta cu nr. 224; despre activitatea fraţilor cartografi italieni Angelini, prezenţa lui Nicolo Angelini la Satu Mare în 1565 şi realizarea primei hărţi a cetăţii şi a împrejurimilor v. Pálffy Géza, A haditérképészet kezdetei a Habsburg Monarchiában (începuturile cartografiei militare în Imperiul Habsburgic), Budapest, 2011; v. aici şi bibliografia anterioară.

4 Kenyeres István, Uradalmak és végvárak. A kamarai birtokok és a török ellenes határvédelem a 16. századi Magyar Királyságban (Domenii şi cetăţi de graniţă. Domeniile Cămării Regale şi apărarea anti-otomană a graniţei în regatul

Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXXI/II, 2015, p. 37-44