Hágó Attila Nándor et al.: Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 31-32/1. (2015-2016)
Monica Mărgărot - Cristian Virag: Vănător şi în lumea "de dincolo". Analiza invetarului funerar confecţionat din materii osoase, provenind dintr-un mormânt din necropola eneolitică de la Urziceni-Vamă (jud. Satu Mare)
26 Monica Mărgărit, Cristian Virág identifica procedeul de partiţie, deoarece întreaga suprafaţă a fost regularizată prin raclage longitudinal (Fig. 4/d) ce a creat secţiunea circulară a piesei şi morfologia ascuţită a vârfului. Piesa a avut un sistem de înmănuşare, deoarece este mai subţire la nivel proximal, dar nu putem să-i reconstituim morfologia, datorită fracturării. Vârful este fracturat recent (Fig. 4/c) dar se poate vedea faptul că la nivelul extremităţii raclage-ul este foarte evident (Fig. 4/e). înclinăm să credem că a avut loc o reascuţire a vârfului, care a distrus stigmatele anterioare, deoarece la nivel mezial (Fig. 4/f) se dezvoltă o uzură extinsă, generată de manipulare. în consecinţă, chiar dacă este vorba despre un vârf de armă fracturat, păstrarea lui dovedeşte intenţia de reparare/reascuţire. Diametrul mediu al piesei este de 9,5 mm. Unui al doilea fragment distal (inv. nr. 55178) (Fig. 5/a), probabil tot un vârf de armă, i se aplică aceeaşi descriere, începând cu tipul de materie primă, modalitatea de obţinere a suportului, precum şi preocuparea pentru întreţinerea armei. Stigmatele de raclage au un aspect „proaspăt” (Fig. 5/b), dar studiul la microscop ne demonstrează că acest raclage a suprapus uzura dezvoltată în etapele anterioare (Fig. 5/c). Deci, vorbim, din nou, despre un vârf de armă ce a fost reascuţit, fie pentru că s-a fracturat, fie pentru că vârful s-a tocit şi nu mai pătrundea în ţintă. Diametrul mediu al piesei este de 7 mm. Cornul Singura piesă confecţionată din corn de cervideu (inv. nr. 55177) este un vârf de armă (Fig. 5/d). A fost utilizată o rază de corn (specia Cervus elaphus), conservându-se volumul anatomic. Segmentarea din ramură a fost realizată prin percuţie. Stigmatele specifice acestui procedeu sunt greu de identificat deoarece planul de segmentare a fost regularizat prin abraziune (Fig. 5/f). La nivel proximal, piesa a fost perforată prin rotaţie bifacială (Fig. 5/e). în următoarea etapă de transformare tehnologică, întreaga suprafaţă a fost regularizată şi ascuţită prin raclage longitudinal (Fig. 5/h), pentru a crea un vârf ascuţit şi fin şi pentru a elimina perlatura. De asemenea, spre extremitatea distală, s-a aplicat şi o abraziune, în jurul întregii circumferinţe, pentru a finisa partea activă. Aceasta este afectată de uzură, dobândind o morfologie puternic rotunjită, cu dispariţia stigmatelor tehnologice (Fig. 4/g). Datele morfometrice sunt următoarele: lungime - 73 mm, diametrul maxim - 20,2 mm şi diametrul perforaţiei - 5 mm. Discuţii si concluzii j > Toate piesele analizate sunt subordonate domeniului cinegetic, fiind vorba fie despre vârfuri de armă, fie despre unelte destinate întreţinerii acestora. Astfel, vârfurile din os au fost cel mai probabil utilizate şi s-au rupt în timpul folosirii. în general, astfel de vârfuri de armă se rup la nivelul sistemului de înmănuşare: în timp ce vârful rămâne în carcasa vânatului, partea proximală rămâne ataşată de mâner8. Faptul că în ambele cazuri este vorba despre vârfuri, ne dovedeşte că vânătorul le-a recuperat cu intenţia vădită de a le repara şi utiliza în continuare. Ele nu au fost abandonate şi s-a iniţiat repararea lor, prin reascuţirea vârfului. S-a aplicat o reamenajare superficială, posesorul vizând probabil finisarea lor doar în momentul înmănuşării şi folosirii. Armele din materii osoase au marele avantaj de a fi rapid reparate9, prin abraziune sau raclage, în comparaţie cu vârfurile din piatră. Cele două vârfuri au fost păstrate pentru a înlocui la nevoie alte piese rupte/pierdute. Vârful din corn era perfect funcţional, făcând parte din setul de vânătoare al celui înhumat. Aceste acţiuni sistematice de repunere în formă, comparate cu soliditatea armelor experimentale10, demonstrează faptul că ele corespund la numeroase expediţii de vânătoare. Conform specialiştilor, dintre materiile prime, cornul prezintă cel mai bun raport elasticitate/duritate. Din acest punct de vedere, este cel mai bine adaptat fabricării diferitelor artefacte specifice echipamentului preistoric11. 8 ex. Guthrie 1983; Arndt/Newcomer 1986; Bergman 1987; Knecht 1997; Pétillon 2006. 9 Pokines/Krupa 1997. 10 Pétillon/Letourneux 2003, 2006. 11 Averbouh 2000; Riedel/Pohlmeyer/Von Rautenfeld 2004; Vercoutére/Patou-Mathis/Giacobini 2007.
