Hágó Attila Nándor et al.: Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 31-32/1. (2015-2016)
Monica Mărgărot - Cristian Virag: Vănător şi în lumea "de dincolo". Analiza invetarului funerar confecţionat din materii osoase, provenind dintr-un mormânt din necropola eneolitică de la Urziceni-Vamă (jud. Satu Mare)
Vânător şi în lumea „de dincolo”. Analiza inventarului funerar confecţionat din materii osoase 25 dacă la nivelul preistoriei era o practică curentă aceea de a depune alături de defunct unelte/arme care i-au servit şi în timpul vieţii. Inventarul funerar Dintele Canin de Sus sp. (inv. nr. 55171). Din zona rădăcinii dintelui au fost confecţionate două piese de tip racloir. în consecinţă, piesele au pereţii subţiri şi o secţiune convex-concavă. Primul exemplar (Fig. 2/a) este pe suport plat, obţinut printr-un procedeu de bipartiţie longitudinală, aplicat în percuţie. Faţa inferioară a piesei a fost amenajată prin raclage longitudinal (Fig. 2/c). Piesa este fracturată la ambele extremităţi, dar, totuşi, este evident faptul că, spre vârf, nu s-a format o latură concavă specifică unei utilizări îndelungate. în consecinţă, vorbim despre o piesă puţin utilizată. Uzura se formează la câteva minute de la utilizare, dar nu-i putem identifica stigmatele specifice, datorită reascuţitii frontului activ (Fig. 2/b). Lungimea iniţială a piesei nu mai poate fi stabilită, însă prezintă o lăţime medie de 14,6 mm şi o grosime medie de 2,2 mm. Cea de a doua piesă (inv. nr. 55173) (Fig. 2/d) provine din zona mediană a dintelui, deoarece spre partea proximală prezintă pereţii subţiri - specifici rădăcinii dintelui, în timp ce la nivelul părţii distale, pereţii sunt mai groşi - specifici vârfului dintelui. Pentru obţinerea suportului a fost folosită aceeaşi metodă de debitaj prin bipartiţie, în percuţie. Transversal, pare să fie aplicat un procedeu de segmentare printr-o flexionare neglijentă. Laturile de debitaj şi faţa inferioară au fost regularizate printr-un raclage longitudinal neregulat, aplicat la nivel mezo-distal. Spre deosebire de piesa anterioară, faţeta concavă, specifică utilizării, a început să se formeze. La acest nivel, stigmatele de raclage sunt puternic marcate (Fig. 2/e), ceea ce ilustrează o reascuţire periodică a frontului activ, pentru a rămâne eficient. La microscop, este evident un lustru de uzură (Fig. 2/f), cu deformarea volumului iniţial, prin apariţia de depresiuni neregulate pe fii du tranchant. Suprafaţa de uzură este însă în mare parte acoperită de stigmatele de reascuţire. Vârful piesei este uşor fracturat (Fig. 2/g), dar el nu are un rol funcţional, formându-se ca urmare a modului de utilizare a piesei. Datele morfometrice ale piesei sunt următoarele: lungime - 83 mm, lăţime medie - 25,4 mm, grosime medie - 3,2 mm. Următoarea piesă (inv. nr. 55172) (Fig. 3/a) provine din vârful dintelui, suportul fiind compact şi gros. Este un suport plat, de fapt o aşchie din blocul de materie primă, obţinută prin spargeri succesive. Prezintă o secţiune triunghiulară, două feţe fiind acoperite cu smalţ. Cea de a treia faţetă a fost regularizată prin raclage (Fig. 3/c) şi are o latură concavă spre extremitate - aceasta fiind latura de uzură/frontul activ. Concavitatea este destul de pronunţată şi vârful asociat laturii este fracturat, de unde concluzia utilizării intense. Şi în acest caz, stigmatele de raclage (Fig. 3/b) acoperă în totalitate frontal activ, ilustrând etape repetate de reascuţire. Datorită fracturării, lungimea iniţială a piesei este indeterminabilă. Lăţimea maximă a piesei este de 15,5 mm, iar grosimea medie de 8,5 mm. Cea de a patra piesă (inv. nr. 55174) (Fig. 3/d) provine tot dinspre vârful dintelui, fiind obţinut prin acelaşi procedeu de partiţii succesive. Piesa este destul de degradată pe faţa inferioară. Laturile de debitaj şi faţa inferioară au fost sumar regularizate prin raclage (Fig. 3/f). Frontul activ este acoperit cu stigmate de raclage (Fig. 3/e), însă forma concavă nu este atât de marcată, dovedind că piesa nu a fost intens folosită. Lungimea piesei este de 111 mm, lăţimea medie de 20,6 mm şi grosimea medie de 6,5 mm. în fine, ultima piesă (inv. nr. 55175) (Fig. 4/a) provine dinspre vârful dintelui, păstrând o parte din faţeta de uzură specifică acestor canini. Este un suport plat, bipartiţionat prin percuţie, fără urme de prelucrare sau de uzură. Putem să-l considerăm un suport, punând în evidenţă realizarea unui stoc, pentru înlocuirea rapidă, la nevoie, a pieselor fracturate sau pierdute. Acesta prezintă o lungime de 119,8 mm; o lăţime medie de 25,6 mm şi o grosime medie de 10 mm. Osul Dintr-o diafiză de os lung (inv. nr. 55176) (Fig. 4/b) a fost confecţionat un vârf de armă. Suportul folosit este unul plat, de fapt o aşchie din peretele diafizar, obţinut prin partiţii succesive. Nu mai putem
