Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)

Istorie

De mare importanţă considerăm şi faptul că majoritatea intelectualilor din familia Demian au împărtăşit în perioada interbelică acelaşi crez politic: naţional-ţărănişti au fost cei mai mulţi dintre ei. Congresul P. N. Ţ. desfăşurat în luna aprilie 1935 la Negreşti a strâns mai mulţi membri ai familiei Demian, şi nu dintr-o singură generaţie3.

Revenim acum la întemeietorul ramurii preoţeşti a familiei, Andrei Demian, care s-a născut la 15 noiembrie 1818 în Negreia; facem această afirmaţie dovadă elocventă fiindu-ne documentul repausării sale, care precizează atât anul, ziua şi luna naşterii, cât şi localitatea de obârşie, deşi o altă sursă afirmă că s-ar fi născut în părţile Oaşului4.

A urmat teologia la Trnava (Târnavia, Nagy Szombat, astăzi în Slovacia)5 6. După căsătoria cu Eufrosina Qosefina) Kerekes (n. 3 martie 1820, Chiuzbaia — m. 3 ian. 1882), a urmat hirotonirea săvârşită în 1842. Soţia sa aparţinea uneia dintre cele mai vestite familii româneşti din Chiuzbaia, un adevărat furnizor de personalităţi pentru comitatul Sătmar de-a lungul secolelor XIX şi XX.

Andrei Demian a slujit o lungă perioadă de timp la Şişeşti, unde se va naşte în 1843 fiica Ana (căsătorită cu pr. Daniel Palfy), în 1846 fiul Atanasie, preot şi succesor al său în parohia Negreşti, iar după aceea fiicele: Maria (1849, Şişeşti, decedată în 1859 tot la Şişeşti de „friguri putrede”), Eufrosina (1850, căsătorită cu pr. Antoniu Hubán, a decedat de tânără), Marta (1852, căsătorită cu pr. Emanuil Pop, şi ea a murit de tânără, în 1875), Pavel (1854, a decedat pe când era student la teologie), Rozalia (1856, a decedat la Negreşti în 1873), Vasilie (12 martie 1860, candidat de profesor gimnazial, a decedat în 1886 la Negreşti), Elisabeta (1861, căsătorită cu pr. Iuliu Berinde) şi, în cele din urmă, Maria (n. 1863, căsătorită cu pr. Nicolae Lupan).

Trebuie spus că Şişeştiul acelor vremuri nu a fost o parohie uşoară, la începutul slujirii lui Andrei Demian enoriaşii dând dovadă de îndărătnicie. Insă, mai ales după evenimentele din 1848/1849 un suflu nou parcă a reaprins flacăra speranţei în satele româneşti transilvănene. O Ordinaţiune din 1857 a Episcopiei de Gherla, recent înfiinţată, chema „poporenii de a se îngriji de casele preoţeşti şi toate holatele şi încăperile economice”. Părintele Andrei a citit mesajul şişeştenilor, se plângea apoi episcopiei că „degeaba i-a dojenit însă fără de nici un efect, că ferestrele casei parohiale, la chilia cea mică, toate sunt stricate, în locul de vitru, provăzute cu papír şi cârpe...”. Solicita episcopului o intervenţie scrisă pe care s-o citească din nou în biserică, iar dacă în timp de opt zile nu s-ar fi remediat lipsurile să fie lăsaţi fără preot0.

Credincioşii din parohia Şişeşti (cu filiile Bontăieni, Dăneşti şi Unguraş) n-au fost lăsaţi fără preot, dar au continuat să trăiască în delăsare, nepreţuindu-şi cum se cuvine păstorul sufletesc. Patru ani de la citirea acelei circulare, în 1861, Andrei Demian se adresează episcopului loan Alexi arătându-i starea critică în care se afla casa parohială şi anexele, precizându-i că: „o junincă i-a pierit de frig, peste caii din grajd ninge, casa se năruie şi că de peste 20 de ani, de când păstoreşte aici, îndeamnă şi stăruie degeaba pe poporeni să contribuie la repararea şi curăţirea acestora”7. Şi, corespondenţa lui Andrei Demian, în aceiaşi termeni, cu episcopul nu încetează aici. In cele din urmă, după un sfert de veac de slujire la Şişeşti, părintele va fi recompensat cu transferul la Negreşti. Şişeştenii vor fi scoşi din delăsare de un preot născut în Apa Sătmarului, dr.Vasile Lucaciu; episodul trezirii lor la viaţă naţională şi spirituală este biecunoscut datorită faptului că au fost privilegiaţi de a avea conducător spiritual un adevărat „Leu de la Şişeşti”.

Părintele Andrei Demian nu era un delăsător nici în ceea ce priveşte ideea naţională, o mică dovadă fiind faptul că în anul 1862 era abonat la „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Aflăm din

Viorel Câmpean

3 Satu Mare, Satu Mare, nr. 18, 28 aprilie 1935.

4 Istoriculparohiei Negreşti, întocmit de pr. loan Ursu, 1967, p. 9.

5 Schematismus venerabilis eléri graeci ritus catholicorum dioecesis Munkácsiensispro Anno Domini MDCCCXXX1X, Cassoviae, 1839, p. 267.

6 Valentin Băinţan, Şişeştii părintelui Dr. Vasile Ducaciu — Contribuţii bibliografice, Baia Mare, 1998, p. 101-102.

7 Ibidem, p. 101.

60