Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)
Istorie
cuprindea fugiţii de pe domeniile nobiliare ale familiei Károlyi, conscripţie efectuată în anul 1724 şi referindu-se la 48 de sate din domeniile Cărei (9 sate), Olcsva (7 sate), Ardud (21 de sate), Beltiug (9 sate), Oaş (2 sate)13. Conscripţia consemna numele a 622 de capi de familie fugiţi împreună cu 446 de fii apţi de muncă, deci un total de 1068 de persoane apte de muncă14. Este interesant şi unde fug oamenii? Majoritatea şi în acest document sunt consemnaţi fugiţi în comitatele învecinate (Solnocu de Mijloc - 398 persoane, Bihor - 254 persoane, Chioar - 42 persoane, Crasna - 27 persoane, Békés - 24 persoane, oraşul Debreţin - 21 persoane, Szabolcs -17 persoane, Heves - 7 persoane, Zemplen - 6 persoane, Cluj - 6 persoane, Dăbâca - 4 persoane, Borsod - 3 persoane, Zarand - 3 persoane, Ugocea - 3 persoane, Maramureş - 2 persoane, Abauj - 1 persoană, Bereg - 1 persoană, alte localităţi - 43 persoane, nu se ştie - 69 persoane)15. Din analiza celor două conscripţii se desprind următoarele concluzii. în primul rând se observă tendinţa iobagilor de a fugi în localităţi situate nu departe de locul de baştină, situate atât în cadrul aceluiaşi comitat cât şi în comitatele învecinate: Solnocu de Mijloc, Bihor, Chioar, Crasna, etc. Dacă iobagii de pe domeniile nobiliare fug în număr mare în Bihor sau în Solnocu de Mijloc, iobagii erariali fug mai ales pe moşiile nobiliare în majoritate aflate în Comitatele Satu Mare şi Solnocu de Mijloc. Principala cauză a acestei situaţii credem că stă în modul cum puteau fi recuperaţi iobagii de către stăpâni. Un stăpân ca şi contele Károlyi şi-ar fi recuperat extrem de dificil iobagii din comitatele Solnoc şi Bihor. La fel şi autorităţile imperiale îşi recuperau greu iobagii fugiţi pe moşiile nobiliare16! în al doilea rând se observă că fugeau mai ales iobagii români din aşezările situate în zonele muntoase ale comitatului: Sâi, Măriuş, Crucişor, Bicău, Borleşti, Sârbi, Poiana Codrului, Bolda, Soconzel, Medişa , Socond, Sărătura, Hurezu Mare, Racova etc. De remarcat că ei fug mai ales în zonele populate tot de români. în al treilea rând în conscripţia din 1701 apar localităţile româneşti Medişa, Cuţa, Socond, Stâna şi Bolda ca „pustii în totalitate” (totaliter deşerta) fapt contrazis de conscripţia din 1724 unde iobagii nobiliari sunt pomeniţi ca trăind în localităţile respective şi după anul 1702! Deci atunci când folosim un document din perioada respectivă trebuie să analizăm extrem de atent sensul cuvântului „deşerta” (pustiu), el nefiind întotdeauna o reflecţie a adevărului de pe teren! Localităţile n-au dispărut în totalitate niciodată. Atunci când populaţia a plecat, numele localităţii a rămas în documente sau în memoria colectivă printr-un toponimic situat în hotarul altei localităţi. Chiar şi localităţi pomenite în istoriografia maghiară ca dispărute încă din veacurile anterioare17 sunt atestate de conscripţia din 1702 ca existând încă: Kozar vár, Bobald, Vada18, unele fiind consemnate şi de conscripţia din anul 1724: Vada, Bobáld19. Oricum în ceea ce priveşte datele din conscripţiile veacului al XVIII-lea ele trebuie mereu confruntate cu alte surse documentare, altfel ele au un mare grad de relativitate. Şi nu în ultimul rând în cele două conscripţii apar numele unor voievozi români locali. La Medişa apare ca fugit la Mădăras voievodul loan Medesi20, iar în cele două localităţi conscrise din Ţara Oaşului, Certeze şi Călineşti, sunt pomeniţi în 1724 voievozii Koncza Urszuly şi Paczy Jakab care depun mărturie despre cei fugiţi21. 13 Liviu Borcea, „O conscriere privind fuga iobagilor de pe domeniile sătmărene la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea”, în Crisia, X, 1980 p. 454. 14 Ibidem, p. 459. 15 Ibidem, p. 459-460. 16 Ibidem, p. 454. 17 Németh Péter, A középkori S^atmár megye települései a XV. s^á^ad elejéig, Nyíregyháza, 2008, p. 32, 156, 326-327. 18 Arhivele Naţionale. Direcţia judeţeană Cluj, fond Prefectura judeţului Satu Mare. Aca publica politicarum, cutia 53, p. 456-457. 15 L. Borcea, op. cit, p. 465-466. 20 Arhivele Naţionale. Direcţia judeţeană Cluj, cutia 53, f. 458. 21 L. Borcea, op. át., p. 478-479. Relaţii sociale în comitatul Satu Mare... 25
