Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)
Istorie
RELAŢII SOCIALE ÍN COMITATUL SATU MARE ÎN PRIMELE TREI DECENII ALE VEACULUI AL XVIII-LEA Viorel CIUBOTĂ Keywords: Satu Mare County, Romanian serfs, peasants, freeman, gentry, servants, voivodes, Romanian villages Abstract: The author presents two censuses from the years 1701 and 1729-1730, showing mainly the existence of some setdements considered extinct by older historiography, especially around the city of Carei. The conclusion of both censuses it that a widespread phenomenon determined the fleeing of the serfs and peasants from Sam Mare county townships. Especially Romanian serfs left their land, rather than the Hungarians. Romanian serfs set out towards the settlements of Sătmar, then towards Middle Solnocu and Bihor Counties. Most of the Romanian serfs headed towards Romanian serfs localities and the Hungarians chose the Hungarian localities. The land record of 1729-1730 shows that the population was divided into serfs (1849 heads of family), peasants (320 persons), freeman (132 people), newcomers (117 persons), gentry-small nobility (447 people), departed (452 persons), serfs who paid taxes (328 people); what is striking is the large number of exempt population (439 people), who was generally represented by servants of the landlords: domain masters, mercenaries, outlaws, keepers, millers, growers, gardeners and not least the 32 Romanian voivodes, which are preserved in Romanian villages and which provided much the same service as the domain masters. From the localities which had such rulers we list the most important ones: Beltiug, Pişcari, Madaras, Chegea, Gereuşa, Supuru de Sus, Supuru de Jos, Negreşti Oaş, Bixad, Cămărzana, Târşolţ, Certeze, Călineşti-Oaş etc. * * * De-a lungul timpului au existat mulţi cercetători care s-au aplecat asupra realităţilor sociale din comitatul Satu Mare în veacurile XVI-XVIII, semnalând aspecte foarte importante privind cuprinsul uman al aşezărilor în evul mediu, sarcinile feudale, regimul juridic al pământului, monopolurile senioriale, structura socială a supuşilor, structura socială a privilegiaţilor, etc. Dintr-o lungă listă amintim câteva nume. Primii la care ne oprim sunt autorii monografiei comitatului Satu Mare apărută în anul 1908 la Budapesta1 care pentru perioada menţionată ne prezintă o viziune apocaliptică asupra realităţilor din comitatul Satu Mare (ei îşi şi intitulează un subcapitol „Pustiirea comitatului 1657-1711”) care are în centru ideea că într-o perioadă de 50 de ani populaţia comitatului a suferit schimbări esenţiale mai ales în ceea ce priveşte componenţa etnică a acesteia. Bineînţeles că ei se referă la populaţia maghiară care s-ar fi diminuat foarte mult şi la „înmulţirea” populaţiei româneşti sau rutene care în această perioadă ar fi „crescut”! Amintim mai departe contribuţiile excepţionale în domeniu ale academicianului David Prodan, 1 1 S^atmár vármegye, Budapest, f. a. Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXIX/II, 2013, p. 23-52
