Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)
Istoria culturii
flancată de o pereche de lei, o regăsim pe una din clădirile reprezentative din Oradea, cunoscută ca Palatul Ullman, opera arhitectului Lobi Ferenc, construită în stilul secessionului vienez, terminată în 1913. Menora, din ceramică executată în atelierele Zsolnay, cu smalţ de culoarea bronzului, este un basorelief pe un bowindow al acestei clădiri. Recunoscându-se importanţa acestui simbol în iudaism, cercetătorii au lansat ideea posibilităţii apartenenţei lui, la repertoriul iconografic al emblemelor iudaice19. Făcând o comparaţie între două, cele mai cunoscute simboluri evreieşti, menora şi steaua lui David, am găsi menora un simbol mai aproape de religie, din pricina descrierii biblice amănunţite, a reprezentării ei din foc în viziunea lui Moise şi a aşezării ei în Templu. Steaua lui David s-ar putea plasa mai aproape latura socială, de bărbaţii evrei care au luptat pentru recunoaşterea identităţii etnice a poporului, pentru emanciparea acestuia. Tablele Legii. Acesta este este tot un simbol biblic, cu puternice conotaţii religioase pentru evrei. Tablele Legii — sné luhot habut - reprezintă codul comportamental al „poporului ales“, definiţia lui existenţială, pentru a corespunde exigenţelor divine, pentru ţara promisă. Acestea au fost date lui Moise pe munte: „Suie-te la Mine pe munte, şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile, pe care le-am scris pentru învăţătura lor .20” Asupra descrierii tablelor Biblia revine din nou: „Moise s-a întors şi s-a pogorât de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părţile, pe o parte şi pe alta. Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table“2'. După descrierea biblică simbolul apare sub forma a două plane alăturate, de obicei arcuite rotund în parte superiorioară, pe care sunt incizate litere din alfabetul ebraic. Tablele Legii reprezintă Legea morală ce coboară din ceruri22. Acestea sunt percepute ca un liant între membri comunităţii, ca “centru unificator”23, cu rol foarte important în rezistenţa etnică a evreilor pe parcursul traiectoriei lor istorice. In cimitirele studiate am găsit acest simbol în două ipostaze: fie ca element de decor în registrul superior al pietrei funerare, fie în mod surprinzător, ca formă a monumentului funerar (Fig. 6), mai ales în cazul a două morminte alăturate, când pe fiecare din cele două table există câte un epitaf (dar acest fapt nu este obligatoriu). Binecuvântarea cohanimilor. Acest simbol constă din apropiera a două mâini într-o anumită poziţie a degetelor: apropierea celor două degete mari lipite de arătătoare, şi gruparea celor patru degete alăturate, două câte două, arătătorul cu mijlociul şi inelarul cu cel mic (Fig. 7). în lumea evreiască binecuvântările sunt foarte frecvente, se binecuvântează în primul rând şi întotdeauna Domnul, îndeplinirea poruncilor date prin Lege, toate activităţile religioase cum ar fi aprinderea lumânărilor la sărbători sau săptămânal cu ocazia şabatului, şi celelalte activităţi comune: faptele bune, alimentele chiar şi hainele. Binecuvântarea ar consta dintr-un transfer de forţe pentru a sfinţi prin cuvânt24. Cohenul este un preot de prim rang, descendent al marelui preot, care era la rândul său, descendent din tribul lui Levi. Binecuvântarea se rosteşte cu mâinile ridicate. Simbolul descris mai sus, este specific pentru arta cimiterială, şi apare pe pietrele de mormânt ale cohanimilor. După mărimea şi valoarea pietrei reprezentarea poate fi o incizie modestă, sau o reprezentare în relief, foarte naturalistă, în care sunt redate cu fidelitate amănunte cum ar fi unghiile sau ridurile încheieturilor falangelor. în cimitirul evreiesc ortodox din Satu Mare, acest simbol este prezent pe fiecare dintre pietrele de mormânt de pe şirul rabinilor. Vase rituale. Aceste simboluri se înscriu de asemenea între elementele identitare iudaice, Felicia Grigorescu 19 Dan Jaffé, Les synagogues dea amei-ha areteş Hipothéses pour l’histoire et archéologie, http:/ / muw.wlupress.irlu.ca/journals Isr/ issue/32-1-2ljajfe.pdf, p. 66. 20 Biblia, Exodul 24:12. 21 Biblia, Exodul 32:15,16. 22 Chevalier Gheerbrant, op. cit., voi. III, p. 324. 23 Ibidem, voi. III, p. 324. 24 Ibidem, voi. I, p. 196. 226
