Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)
Istoria culturii
fiind cele ce fac de obicei trimiteri la funcţia pe care o îndeplinea decedatul în sinagogă, fiind reprezentate vasele rituale de care se folosea. Dintre acestea se evidenţiază ca număr şi formă carafele, fie singure, fie aşezate intr-un lighean (Fig. 9), ambele vase fiind necesare spălării rituale la intrarea în sala de rugăciune a bărbaţilor. Aceste simboluri apar pe pietrele funerare ale leviţilor, cei ce ajutau sacerdoţii să-şi spele mâinile, fiind descendenţi din tribul lui Levi, singurul trib care nu s-a întors la adorarea viţelului de aur în vremea cât Moise a primit Talele Legii pe munte. Au mai fost identificate potire (Fig. 8) şi vase ritualice pentru arderi. Stâlpii lui Ioachim şi Boaz. Deşi din foarte multe puncte de vedere acest simbol, perechea de stâlpi, ar putea fi considerată ca aparţinând grupei simbolurilor arhitectonice, totuşi pentru că Biblia îi descrie amănunţit şi mai ales pentru că au aparţinut Templului din Ierusalim, cel mai sfânt, adorat şi regretat loc al evreilor, considerăm că pot fi trataţi ca simbol religios. Referirea simbolică la acest element de arhitectură, respectiv la cei doi stâlpi denumiţi Ioachim şi Boaz amplasaţi de Hiram, constructorul fenician al Templului lui Solomon menţionat de Biblie, la intrare23 * 25, este foarte frecventă. Am putea să asociem acestui simbol arhitectonic atât intrările în sinagogi, flancate de piloni sau turnuri, cât şi pseudo-arhitectura cimiterială, fiind forma cea mai frecventă de piatră funerară în zona studiată. Frecvenţa acestei forme de monument se accentuează vizibil din secolul al XIX-lea, atunci când arhitectura eliberată de constrângeri şi spaime, îşi caută formele de expresie în propria matrice a originilor: „A aşezat stâlpii din pridvorul Templului; a aşezat stâlpul din dreapta şi l-a numit lachin; apoi a aşezat stâlpul din stânga, şi l-a numit Boap. în vârful stâlpilor era o lucrătură de crini." Tot din aceleaşi pasaje biblice aflăm că Hiram a făcut stâlpii din aramă. Gerald N. Shapiro face o analiză simbolică complexă a acestui ansamblu arhitectonic, bazându-se pe toate referinţele textului biblic, pe care le interpretează prin prisma profundelor semnificaţii ale elementelor cu care le încărca o strălucită elită antică. Ansamblul este văzut ca „o metaforă a echilibrului dintre caracteristicile masculine şi feminine ale naturii. Ele fac o declaraţie despre natura creativă a lui Dumnezeu în ecuaţia umană ca şi uniunea divină între bărbat şi femeie?' în acest context este interpretată prezenţa rodiilor ca ornamente ale stâlpilor descrise în textul biblic26, seminţele fructelor fiind asociate cu sămânţa actului sexual. Elementele de decor ale stâlpilor duc mai departe această interpretare sexuală a ansamblului, astfel cupa florii de crin este asociată vulvei femeieşti în timp ce coloana însăşi ar reprezenta falusul masculin. „In această metaforă este demonstrat cum Dumnezeu îmbrăţişează sexualitatea noastră umană dar pune accentulpe natura divină în creaţia şi evoluţia regatului său?' Apoi Shapiro face o altă asociere a celor doi stâlpi ai Templului cu două specii de plante specifice şi unice Israelului: nufărul alb si nufărul albastru, fiecare marcând zona cea mai de sud şi cea mai de nord a distribuţiei speciilor lor, Israelul fiind locul lor de întâlnire, „între graniţa de sud a distribuţiei nufărului alb şi limita de nord a nufărului albastrul' Autorul a remarcat că în timpul construcţiei Templului distribuţia nuferilor marca graniţele de nord şi de sud a Israelului si reprezenta simbolic regatul unit. Ioachim ar fi reprezentat nordul Israelului şi Boaz sudul regatului. Se mai face presupunerea că cei doi stâlpi în coloanele lor ar fi conţinut bazine în partea de sus a coloanei şi probabil au fost folosite ca torţe gigantice care erau aprinse noaptea la ocazii de celebrare din calendarul evreiesc. Se mai presupune că torţele cînd au fost aprinse ar fi generat un spectacol ce putea fi văzut de la mile depărtare. Prin prisma faptului că toate simbolurile identificate în cimitirele evreieşti din nord-vestul României, sunt menţionate în Vechiul Testament şi multe dintre ele, mai ales cele fitomorfe sunt 23 Ines Müller, A Rumbach Sebestyén utcai ^sinagoga, Otto Wagner fiatalkori főműve Budapesten. Budapest, 1993, p. 14; Hana Taragan, Historical referencein medieval islamic architecture: Baybars’s buildings in Palestina, http://www.academy.ac.il/data/ egeret/77/EgeretArticles/Taragan%20English/%203pdf, p. 36. 26 Biblia, I Regi 7:18, 20. Simboluri religioase în cimitire evreieşti... 227
