Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)
Etnografie
Maria Lobonţ Puşcaş Dipt ce nu te-o mai lăsatu Să te pledească de scaiu Şi-adjutor să le mai daiu Batăr încă doi tri aiu C-atâta le-avut pute Că eşti încă tinere Că-ai putut purta pletean Cel puţân batăr un an Pleteanu-i pană uşoră Dzină vântu şi ţi-1 zboră Şi mai mult nu eşti fecioară!”12 Procesul de modernizare a instituţiei năşitului presupune o trecere lentă, aproape neresimţită de cei implicaţi, de la forma arhaică a ritualului spre forme moderne simţitor descarcerate de sistemul de credinţe şi superstiţii în care a evoluat, lent, timp de câteva secole. Trecerea dinspre o formă hiperitualizată şi ultra religioasă spre una puternic laicizată nu presupune o ruptură totală şi bruscă de la una la alta. Astfel, în noua formulă de prezentare a ritualului năşitului vom regăsi, deseori, elemente reziduale de magie şi cult, păstrate în mod inconştient, şi transmise în mentalul colectiv. Având în vedere rolul de părinţi spirituali al naşilor, cu siguranţă ei erau cei care participau cândva la riturile de iniţiere a viitorilor miri, ei erau cei care negociau alături de părinţi zestrea, sau aplanau eventualele conflicte ivite în cuplu. Aşa avem păstrată în memoria colectivă vorba „naşul încearcă mireasa şi naşa mirele”. Trebuie că această vorbă să fi fost la un moment dat o practică uzitată în timpul procesiunilor maritale, astăzi a rămas o simplă vorbă, care în cel mai bun caz stârneşte râsul. Cum am subliniat deja, obiceiurile se transformă, dar important este faptul că ele sunt păstrate până în zilele noastre, cu toate elementele moderne. In Ţara Oaşului şi azi se „ţin fini”: anual în a 2-a zi de Paşti, ori în orice zi din Săptămâna luminată, naşii îşi primeau finii în vizită; aceştia nu veneau cu mâna goală, aduceau cadouri — oluri de nănaş pline cu ţuică şi un colac, aceste daruri au fost înlocuite în timp de diverse cadouri13. „La aceste vizite, repetate cu fidelitate în fiecare an, finii poartă la nănaşi plocoane ale căror liste au fost şi ele rânduite tot după tradiţii şi datini din bătrâni. Piesa de bază prezentă în lista acestor plocoane, este Colaculnănaşilor, un colac mare şi frumos, dar şi olul sau urciorul nănaşilor, plin cu vin sau cu pălincă, o găină întreagă friptă pe tavă la cuptor[...]”14. Un alt obicei străvechi paracticat în Ţara Oaşului este şi răscumpărarea finilor, naşii îi răscumpără pe miri de la părinţi în caz de boală, la botez naşii răscumpără copiii de la Diavol15. ”Ia să tacă masa Să vorbească casa Şi vă rog de ascultare De la mic până la mare Să fiţi cu luare aminte La vreo două, tri cuvinte La vreo tri ori pote două Pote or fi şi păstă nouă Ştim că Dumnezău preafericit In patru zâle lume o zâdit Că luni o făcut lumina Numa dintr-un semn cu mâna Marţi o făcut pământu Mniercuri marea şi câte sunt în trânsa Le-a făcut numa cu zâsa Gioi o-ntors ceru ca ptiele Şi 1-ompodobit cu stele Cu sore cu lună Cu nori împreună Cu luceferii cei luminoşi Să-i privim noi de dgios Păsările cerului Şi vietăţile pământului Le-o făcut vineri Sâmbătă o făcut raiul de la răsărit Şi cu täte le-ompodobit 12 Inf. Deac Irina, 67 ani, Certeze, jud. Satu Mare, culegător: Czibere Eleonora, Arhiva Institutului de Folclor şi Etnografie Cluj-Napoca. 13 Inf. Clipics Ana, 41 ani, Păşunea Mare, jud. Satu Mare. 14 Gh. Focşa, op. cit., p. 237. 15 Inf. Neamţ Maria, 68 ani, Călineşti Oaş, jud. Satu Mare.* 166
