Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)
Istorie
două ramuri păstrează pentru sine proprietăţile dobândite (achiziţionate sau primite prin donaţie regală) de către predecesorul imediat5 6. Desluşirea nominală a moşiilor dobândite este, pe baza datelor actuale, posibilă doar în cazul familiei de Lazuri, care îl moştenea pe Torna. La domeniul familiei de Lazuri, al cărui nucleu era situat la graniţa dintre comitatele Ugocea şi Satu Mare se adaugă astfel: din comitatul Ugocea, moşiile Porumbeşti, Halmeu, Keresztúr şi Pást; din comitatul Satu Mare, jumătate din moşia Mixy/Mikusf şi Dorolţ7; din comitatul Bereg, moşiile Surány, Marok şi Balazsér. Trebuie să precizăm că, în cazul familiilor de Csarnavoda şi de Lazuri, situaţia domeniului este complicată datorită apariţiei, din ramura de Csarnavoda, a unei noi familii: familia de Surány. Ca de obicei, delimitarea unei noi familii este însoţită de o diviziune de moşii, care asigurau nucleul de existenţă şi dezvoltare a noii linii de rudenie. In mod firesc, necesitatea de proprietăţi a noii familii trebuia să fie asigurată prin diviziunea trunchiului din care ramura se trage direct, respectiv de familia Csarnavoda. In cazul lui Sebastian însă, pretenţiile nu s-au limitat la unchiul său, Torna şi verii săi de gradul I din familia de Csarnavoda (Nicolae şi Ştefan), ci au cuprins şi ramura de rude mai îndepărtate din familia de Lazuri. Soluţia la care au recurs cele (deja) trei familii a fost reluarea şi modificarea divizării din anul 1323. Motivele pentru care familiile mai „vârstnice” (de Lazuri şi de Csarnavoda) au fost de acord cu această reîmpărţire nu sunt cunoscute. Datorită situaţiei avantajoase pentru familia de Csarnavoda, care nu era silită astfel să-şi dividă în două propriul domeniu, presupunem însă că reîmpărţirea în sistem de portiones possessionaria era şi în interesul familiei cu centrul în Bereg. împărţirea din anul 1348 (cea de a patra între familiile descendente din neamul Kâta)8 ne oferă informaţii destul de exacte privind structura moşiilor familiilor de Csarnavoda şi de Surány. Astfel, familia de Csarnavoda, care rămăsese după divizarea anterioară cu proprietăţi situate exclusiv în Bereg, va obţine jumătatea moşiilor Csarnavoda şi Balazsér din comitatul Bereg, Keresztúr din comitatul Ugocea. Noua familie desprinsă cu acest prilej şi din punct de vedere material din trunchiul comun, cunoscută mai târziu sub denumirea de familia de Surany, obţine în 1348 jumătate din moşiile Papi, Fejércse şi Surány din Bereg, precum şi părţi mai mici din moşiile Csarnavoda, Balazsér (tot comitatul Bereg) şi Keresztúr din Ugocea. Restul jumătăţilor de posesiuni rămase vor fi divizate între familiile de Csarnavoda şi de Lazuri. în ceea ce priveşte dreptul familiei Csarnavodai în comitatul Ugocea, deşi documentul prezentat mai sus nu face referire decât la Keresztúr, suntem tentaţi să credem că acesta era mult mai extins, cuprinzând cel puţin părţi consistente din fiecare moşie din Ugocea. Omiterea Ugocei dintre proprietăţile enumerate în 1348 poate fi cauzată eventual de pierderea documentului, indicii în acest sens fiind oferite chiar de actul de diviziune prezentat, care precizează că se împart moşiile rămase comune după divizarea anterioară9. Tot în acest sens, un argument ar fi apariţia ulterioară a unor părţi din moşiile Ugocei în proprietatea familiei de Csarnavoda10. Pentru a întregi astfel virtual domeniul familiei Csarnavoda, trebuie să presupunem că părţile de moşie din comitatul Ugocea care lipseau din proprietatea familiei de Lazuri, cu un Istoria familiei fi istoria mofiei nobiliare... 5 Hoc speciali ter eciam declarant es, quod Idem magi sterJohannes alias possessiones perpatrem suum sálicet magi strum Thom am aquisitas in regno Hungarie vbique quas haberet similiter padfice possidende remansissent eidem, Item econuerso memoraţi ply Johannis Similiter possessiones per patrem eorundem aquisitas quas haberent perhempniterpossidende, Ipsis remanentibus haberi. Ibidem, doc. 275. Este vorba despre o diferenţă de statut, vizibilă în multe cazuri, între moşiile ancestrale şi cele dobândite. 6 Este posibil ca jumătatea moştenită de familia de Lazuri din această proprietate, situată înspre moşia Lazuri, să fi intrat deja nominal în componenţa acesteia. Mixy/Mikusi nu mai apare în documente după divizarea sa în anul 1284. 7 în acelaşi an 1323, regele Carol de Anjou restituie posesiunea Darouch din comitatul Satu Mare (Dorolţ), alături de alte moşii, lui loan, fiul lui Toma; Georgius Fejér (coord.), Codex Diplomaticus Hungáriáé Ecclesiasticus ac Civilis, vol. VIII/2, doc. 193. 8 Ibidem, vol. IX/1, doc. 330. 9 Ibidem, doc. 330. 10 Este şi cazul Halmeului, din care jumătate aparţinea familiei de Csarnavoda la 1348. 13
