Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)

Istorie

Gianina-Diana légár

domeniu mult mai bine documentat", aparţineau deja în prima jumătate a secolului al XlV-lea familiei Csarnavoda. Astfel, în afara celor menţionate mai sus, familia de Csarnavoda mai poseda părţi din moşiile Halmeu, Băbeşti, Tămăşeni şi Pást (Ugocea), Lazuri, Dorolţ şi probabil

Császló11 12 (Satu Mare).

In ceea ce priveşte domeniul familiei de Lazuri, avantajul faţă de rude se micşorează semnificativ pe parcursul primei jumătăţi a secolului al XlV-lea. La începutul veacului, familia de Lazuri fusese de departe cea mai înstărită dintre descedenţii neamului şi chiar din această zonă. Ca urmare a diviziunilor cu familiile de Charnavoda şi mai târziu de Surany, aceştia îşi pierd însă o bună parte a teritoriului. O lovitură importantă a reprezentat-o însă şi pierderea procesului cu familia de Varda, descendentă din neamul Gútkeled.

Ciocnirea dintre neamul Kata şi Gutkeled în Bereg, în zona posesiunilor învecinate Marok şi Papi datează din secolul al XlII-lea, însă jumătatea secolului al XlV-lea aduce cu sine o agravare a situaţiei. Sentinţa din 129913, care propusese divizarea în părţi egale a ambelor moşii şi atribuirea jumătăţilor celor două familii implicate în conflict nu a rămas satisfăcătoare pentru mult timp. Procesul se reia aproape imediat şi se prelungeşte fără decizii importante pe parcursul a mai multe decenii. Situaţia devine abruptă, în mod paradoxal, după o încercare de rezolvare pe cale amiabilă a conflictului: în 1343, ambele familii implicate acceptă utilizarea juzilor pentru elaborarea unei sentinţe14. La data stabilită însă, în faţa capitlului din Agria nu se prezintă nici loan de Lazuri, şi nici arbitrii aleşi de el15. Situaţia se repetă de încă două ori în anul următor, când, citat în cadrul aceluiaşi proces, loan de Lazuri nu se deplasează în faţa instanţei de judcată16. Anul următor aduce cu sine încă două citaţii, ultima dintre ele în faţa palatinului17, rămase şi acestea fără răspuns. Palatinul emite în 1345 un document care evocă toate aceste forme de ignorare a justiţiei prin care s-a manifestat loan de Lazuri, şi decide ca adversarul său, loan de Varda, să fie pus pentru 15 zile în posesia moşiilor sale, timp în care va avea drepturi depline, exceptând orice mod de distrugere a bunurilor18. Nu ştim care a fost efectul acestei decizii, dar probabil că a fost unul nul. Aceeaşi decizie, împroprietărirea temporară, este luată de palatin un an mai târziu19, şi se soldează cu împotrivirea lui loan de Lazuri20. In 1347, după atâtea încercări nereuşite, palatinul Nicolae aplică ultima soluţie şi îl amendează pe capul familiei de Lazuri cu 62 de mărci21. în ciuda amânării obţinute, loan de Lazuri nu plăteşte, iar amenda se dublează, apoi se triplează, ajungând la uriaşa sumă de 186 de mărci, dintre care, conform legii, două părţi reveneau palatinului, iar una familiei de Varda22. Suma datorată familiei de Varda este în curând micşorată, nu se ştie din ce motiv, ajungând la 55 de mărci şi jumătate23. Aceasta este perioada în care loan de Lazuri începe să-şi dea seama de gravitatea situaţiei şi încearcă să procure suma necesară. în 1348, loan de Lazuri se adresează palatinului cerând ca în schimbul datoriei contractate loan de Varda să fie pus în posesia moşiei sale Balazsér, din Bereg.

11 In anul 1347, în cadrul familiei de Lazuri se face o divizare internă de posesiuni, temporară, dar care oferă o listă a posesiunilor familiei la acel moment din timp; MOL, Mohács Előtti Gyűjtemény, Diplomatikai Levéltár — DL (Arhivele Nationale ale Ungariei, Colecţia documentelor de dinainte de Mohács, Arhiva Diplomatica - DL), DL 96287.

12 Chaslou, comitatul Satu Mare, azi Császló, Ungaria. Este prima dată când această moşie apare în proprietatea neamului, modalitatea sa de obţinere nefiind clară; Ibidem.

13 Nagy Imre (coord.) s. a., op. cit., voi. I, doc. 103 şi doc. 104.

14 Cele două familii îşi aleg câte doi juzi, iar soluţia la care ajung cei patru împuterniciţi împreună va trebui acceptată de ambele părţi; Nagy Imre (coord.) s. a., op. cit., voi. II, doc. 52.

15 Ibidem, doc. 60.

16 Ibidem, doc. 80 şi doc. 91.

17 Ibidem, doc. 101.

18 Ibidem, doc. 109.

19 Ibidem, doc. 132.

20 Ibidem, doc. 144.

21 Ibidem, doc. 155.

22 Ibidem, doc. 172

23 Ibidem, doc. 232.

14