Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)

Istorie

Daniela Bălu

februarie 19259, cu jurisdicţie asupra întregii Biserici Ortodoxe Române), avea să contribuie la menţinerea şi consolidarea unităţii în conducerea Bisericii, asigurată de organele centrale:

1. Sfântul Sinod — pentru problemele spirituale şi canonice, alcătuit din toţi mitropoliţii, episcopii şi arhiereii-vicari, aflaţi sub preşedinţia Patriarhului;

2. Congresul naţional bisericesc — pentru problemele religioase, compus din câte 6 reprezentanţi ( 2 clerici şi 4 mireni ) din fiecare eparhie, cu toţii membrii ai Sfântului Sinod.

Organul executiv era Consiliul central bisericesc compus din câte 3 reprezentanţi ai fiecărei mitropolii (1 cleric şi 2 mireni).

Părţile constitutive ale Bisericii Ortodoxe erau:

1. Parohia;

2. Protopopiatul;

3. Eparhia10 11.

II. Reveniri la Biserica Ortodoxă în regiunea Satu Mare — Maramureş

“Generaţia Marii Uniri” a fost frământată şi de problema reînfiinţării Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului, militând pentru a determina credincioşii mai multor parohii să se întoarcă la ortodoxie, cazurile cunoscute de schimbare a identităţii confesionale înmulţindu-se după anul 1920. Situaţia confesiunii ortodoxe se va consolida, vor avea loc treceri la ortodoxie în mai multe localităţi maramureşene şi sătmărene, unele comunităţi trecând în totalitate de la grecocatolici la ortodocşi, exemple reputate fiind cele din Remeţi şi Verişmort (azi satul Tisa, comuna Bocicoiu Mare, Maramureş).

1. Reveniri la Biserica Ortodoxă în localitatea Remeti.

Românii din comuna Remeţi şi-au manifestat tot mai mult dorinţa de revenire la ortodoxie încă „din momentul în care o bună parte din foştii credincioşi greco-catolici ai Săcelului şi Dragomireştilor trecuseră la Biserica ortodoxă, în anii 1900 respectiv 1903. Revenirea se va face însă puţin mai târziu, datorită prigoanelor organelor administrative ale statului ungar”11.

Toţi locuitorii „uniţi” din comuna Remeţi au luat hotărârea de a trece la biserica ortodoxă, în acest scop, o delegaţie deplasându-se „la preotul ortodox român Pavel Moldovan din parohia Dragomireşti”, care le-a oferit clarificările necesare, referitoare la „modul în care trebuiau realizate formalităţile de trecere”. La sfârşitul anului 1922 credincioşii au ocupat biserica, sesia şi casa parohială, preluând „întreaga avere a fostei parohii greco-catolice”12. Episcopul ortodox român al Vadului, Feleacului şi Clujului, Nicolae Ivan, i-a primit în sânul Bisericii ortodoxe, iar prin ordinul său nr. 7 din 14 ianuarie 1923 „le-a numit remeţenilor un păstor sufletesc, în persoana preotului Atanasie Gânju, venit din Basarabia”13.

2. Reveniri la Biserica Ortodoxă a românilor din Tisa.

Credincioşii români din comuna Verişmort (astăzi Tisa), aparţinând cultului greco-catolic, au hotărât să treacă cu toţii la biserica ortodoxă în anul 1923. Şi ei, ca şi cei din Remeţi, „au luat în stăpânirea lor biserica parohială locală, şcoala confesională, casa parohială, sesia parohială şi întreaga avere a fostei parohii unite locale”.

La cererea lor, episcopul ortodox român al Clujului, Nicolae Ivan „i-a primit în sânul

9 M. Păcurariu, op. cit., p. 394.

10 Enciclopedia României, p. 421; M. Păcurariu, op. cit, p. 396, 397.

11 Teodor Herman, Monografia istorică a Protopopiatului Ortodox Komán Dej. Lupte, treceri şi procese religion are, Cluj, 1926, p. 185; Simion Reli, Biserica Ortodoxă din Maramureş în vremurile trecute, Cernăuţi, 1938, p. 217.

12 Ibidem, p. 260; Macarie Drăgoi, Ortodocşi şi greco-catolici în Transilvania (1867-1916). Convergenţe şi divergenţe, Cluj- Napoca, 2011, p. 179-203.

13 Ibidem, p. 194.

116