Marta, Liviu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 29/1. (2013)
Sabin Adrian Luca - Cosmin Ioan Suciu - Anamaria Şeulean Tudorie: O schemă evolutivă a celui mai vechi val de neolitizare din sud-vestul Transilvaniei. Studiu de caz
O schemă evolutivă a celui mai vechi val de neolitizare din sud-vestul Transilvaniei. ateliere de prelucrare a silexului şi obsidianului, cuptoare, un puţ pentru apă şi morminte de inhumaţie. Fig. 6. 1. Cristian I, câmpul de gropi rituale (sanctuar din gropi), scara 1:40; 2. Vas ceramic neolitic timpuriu, cu două guri, de la Cristian I, Terasa II, CQ58-groapă cu depuneri; 3. Vas ceramic neolitic timpuriu aparţinând complexului C074 (zona depunerilor rituale) de la Cristian I, prezentând caneluri oblice late. Cele mai importante şi impresionante descoperiri arheologice au fost realizate în cadrul primei suprafeţe, SI. Cu foarte puţine excepţii, datate în perioadă romană (fântână in situ placată cu lemn şi restul colţului unei case), materialul arheologic descoperit este încadrat în perioada neoliticului timpuriu, cultura Starcevo-Criş, faza I (orizont I-Monocrom, sanctuar din gropi şi II-locuire contemporană cu cea de pe terasa I, faza IB-C)33. Miercurea Sibiului II. Situl este situat la nord de drumul naţional DN7 şi de calea ferată Sibiu- Vinţu de Jos, la nord de localitatea Miercurea Sibiului, pe malul drept al Pârâul Gârbovei. Situl a fost semnalat în 2011 şi săpat în 2012. în documentaţia oficială punctul este localizat pe Valea Gârbovei, Autostrada Orăştie-Sibiu, lotul 3 km, 49+400-49+550, identificat ca Situl II în documentaţia şantierului. Au fost identificate şapte complexe ale neoliticului timpuriu, respectiv cultura Starcevo-Criş, faza I. Situl este dispus pe un grind aflat în lunca inundabilă a râurilor Gârbova şi Secaş, fiind foarte afectat de diferitele albii care l-au tăiat şi de depunerile ulterioare de sedimente. Complexele C017 şi C023 reprezintă zona superioară a grindului care coboară gradual către nord, est şi vest. Din acest motiv C017 şi CQ23 au fost şi cele mai afectate de eroziune, dar şi de amenajări ulterioare. Structurile CQ12 şi C025 au fost 33 Luca et al. 2012, 64. 31
