Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)
Istorie
Paula Virág Scarlatina reprezintă următoarea boală, ca număr de persoane decedate, cu care se confruntă populaţia din comitatul Satu Mare, dar şi din comitatele învecinate. Accesul foarte dificil la medicamente, de cele mai multe ori lipsa acestora, socializarea persoanelor contaminate cu bacteria provocatoare a acestei boli sunt doar două cauze care au favorizat creşterea numărului populaţiei care a simţit atingerea mortală a scarlatinei. Difteria, pojarul şi tifosul sunt alte câteva maladii care au determinat un număr considerabil de decese în cadrul comunităţilor sătmărene, însă procentul acestor decese nu este atât de mare ca cele provocate de tuberculoză şi scarlatină7. Modul în care aceste epidemii s-au manifestat în lumea rurală, dar şi în cea urbană poate fi uşor urmărit şi din studiul registrelor parohiale ale morţilor, pentru că preotul era oblicat să noteze cauza decesului persoanelor pe care le înregistra în aceste documente. Tabelul nr. 8 - Numărul celor care au murit de cauze naturale sau nedeterminate în comitatul Satu Mare în 1901* Cauze naturale Cauze nedeterminate Total % Total % Comitat 6.465 71,03 181 1,99 Oraş 468 75,73 19 3,07 *Sursa: Magyar Stastisztikai Évkönyv, Budapest, 1902 Anul 1903 are cel mai mare procent al celor care au murit din cauza bolilor infecţioase (28,9%). El este urmat de 1910, cu un procent de 28,4%. în 1912, 73,3% au decedat din alte cauze care au fost cunoscute autorităţilor, iar 5,1 % au murit, în 1910, datorită unor cauze nedeterminate. Am subliniat doar cele mai mari procente ale deceselor provocate de diferite motive, procente care au fost înregistrate de autorităţi în statisticile întocmite la începutul secolului al XX-lea. Tabelul nr. 9 - Numărul celor decedaţi în comitatul Satu Mare între 1902 şi 1912* Boli infecţioase Altele Cauze nedeterminate Total Total S Total S Total 1902 2.954 27,6 7.548 70,7 177 1,7 10.679 1903 2.968 28,9 7.097 69,1 205 2,0 10.270 1904 2.467 27,5 6.323 70,6 167 1,9 8.957 1906 2.486 26,6 6.667 71,2 204 2,2 9.357 1907 2.765 27,6 7.049 70,3 218 2,1 10.032 1908 2.389 25,5 6.802 72,6 180 1,9 9.371 1910 2.900 28,4 6.780 66,5 515 5,1 10.195 1911 2.427 25,3 6.970 72,7 191 2,0 9.588 1912 2.088 24,3 6.303 73,3 211 2,4 8.602 * Magyar Stastisztikai Évkönyv, Budapest,1903-1913 în anii 1911 şi 1912, numărul celor care au murit din cauze nedeterminate este mic, şi anume, 191 (2,1%), respectiv 211 (2,4%). Cel mai mare număr este al acelora care au avut ca motiv de deces alte cauze, nu boli infecţioase: 72,7%, respectiv 73,3%. Putem presupune că aceştia au murit, fie din cauze naturale, fie în urma unor accidente suferite, fie s-au sinucis. Mişcarea sezonieră reprezintă un alt aspect important al acestui subiect, pentru că se apreciază că numărul deceselor variază şi în funcţie de anotimpuri. Este firesc că ritmul muncilor câmpului, alimentaţia, posturile religioase să influenţeze evoluţia cantitativă a mortalităţii. S-a constatat că, în general, lunile de sfârşit de vară şi început de toamnă (august, septembrie, octombrie) şi lunile de sfârşit de iarnă s-au caracterizat printr-o mortalitate ridicată. în lunile iunie şi iulie este înregistrată cea mai scăzută mortalitate. 7 Cornel Todea, Mortalitatea prin unele cau^e de deces in Transilvania la începutul secolului XX, în Revista de statistică, 23, nr. 6,1974, p. 60-61. 60
