Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)
Istorie
Szőcs Péter Levente dealului cetăţii către piaţa centrală, existând şi aici un pod peste şanţul cu apă. Strada Capelei continua spre sediul Oficiului Regal de Sare, locuinţa funcţionarilor fiind amplasată pe actuala stradă Mircea cel Bătrân, denumită atunci strada Ofidului Vechi de Sare (Regis Sóház, mai târziu Kossuth). în piaţa centrală (Piaţa Libertăţii, Főtér) poate fi observată clădirea bisericii parohiale, iar pe locul palatului episcopal actual, clădirile cazarmei. Pe cele două hărţi realizate ulterior (Fig. 4, 5) au fost marcate doar clădirile de pe latura vestică a străzii M. Eminescu. Data exactă a realizării schiţelor nu se poate determina, dar cea color (Fig. 4.) pare mai veche, deoarece nu conţine încă frontoanele construcţiilor de pe strada Al. I. Cuza. Cealaltă hartă (Fig. 5.) a fost realizată cu siguranţă după 1906, deoarece la intersecţia străzilor Al. I. Cuza — Mircea cel Bătrân — M. Eminescu este marcată deja sinagoga Status Quo Ante (Neue Synagoge), însă nu clădirea reconstruită în 1913 a bisericii Calvaria, iar în locul internatului finalizat în 1913, figurează locul de joacă (Spielplatz) al băieţilor din internat. Conform celor două desene, mica biserică Calvaria, construită în 1844 (Fig. 4, nr. 2), a fost ridicată pe Dâmbul Toboşarilor/ Dealul Cetăţii, dublat printr-un tumul artificial, nou realizat, legat de cel vechi. Extinderea dealului poate fi observată şi pe desenul realizat ulterior (Fig. 5). Pe terenul rectangular din faţa bisericii Calvaria erau reprezentate realizate staţiile Patimilor lui Hristos, acestea păstrându-se şi în zilele noastre, în pofida reconstruirii ulterioare a edificiului de cult. Pe ambele desene se poate identifica clădirea rectangulară a conventului de odinioară al iezuiţilor (Fig. 4, nr. 35 şi fig. 5, Alte bischöfliche Residenz). în partea opusă stă clădirea veche a internatului episcopal cu cele două anexe aparţinătoare. Funcţiile clădirilor sunt specificate în explicaţiile scrise în limba germană pe desenul realizat mai recent (Fig. 5). Seria schiţelor prezentate oferă date concrete despre clădiri importante care au marcat aspectul oraşului de odinioară Satu Mare, dar care nu mai există în zilele noaste. Pe lângă această contribuţie directă, schiţele prezintă într-un mod expresiv şi dinamica construcţiilor de pe teritoriul cetăţii de odinioară. Procesul a fost mai lent la început, dar s-a accelerat în timp. După cum se poate observa pe harta din 1803, acum abia 200 de ani nici măcar traiectul străzilor nu era fixat în această zonă, iar situaţia actuală are doar puţine puncte de legătură cu cea de atunci. Dinamismul acestui proces marchează limitele istoriei locale şi face deosebit de preţioase mărturiile topografiei urbane. ANEXĂ Descrierea clădirilor aparţinând conventului iezuit din Satu Mare, cca. 177414 Arhiva Naţională al Ungariei (MOL), Budapesta, Colecţia de Hărţi; Cota: S 12 Div 9 No 65:1-2; Dimensiuni: 67,5 x 47,5 cm (65:1.); 66,5 x 47 cm (65:2.); Titlu: Aedificia add(!) Residentiam Szattmariensem pertinentia et quidem: Szattmarini. Autor: Tomka Michael, Subter. Geometra Scara 124 mm - 40 stânjeni vienezi (plan); 217 mm = 35 stânjeni (înălţime); 156 mm = 50 stânjeni vienezi; 115 mm - 20 stânjeni vienezi Text în limba latină: a recto Nru 2do // Delineatio Aedificiorum ad Residentia(e) // Societatis Jesu Szatthmariensem pertinentium, in Regia // Liberaque C(ivi)t(a)t(e) Szatthmariensi // A Exhibet Structuram, et prospectum Templi, e Regione Residentiae // Szathmariensis existensis; quod Templum cultui omnium Sactorum (!) // dicatum, in se habet tria Altaria, Criptam, et Chorum // cum exigua Sacristia. Aedificium hoc Templi, quoad omnia // Materialia Solida, et Lignea tam in parietibus, quam vero in tecto // Antiquatum ruina appropinqat; Caemeterii quoququmque cincture tecta // ex asseribus ducta testatur vetustatem. 14 V. fig. 1 şi 2. 46
