Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)
Istorie
Bura László Putem remarca, astfel, că iezuiţii s-au străduit să achiziţioneze şi, evident, să studieze produsele literaturilor naţionale contemporane în dezvoltare. Au făcut rost de lucrările de istorie ale lui Georgius Pray, Kéry János, Turóczy László, Szegedi György, Illyés József András şi Pázmány Péter, de opera lui Mathias Bél: Compedium Hungáriáé Geographia şi de lucrarea de geografie a unui autor anonim: Synopsis GeographicaTM. Din educaţia spirituală făcea parte introducerea, în rândul elevilor, a veneraţiei faţă de Sf. Fecioară. în acest scop, în 1642 s-a înfiinţat asociaţia religioasă Congregaţia Mariană. Activităţile ce vizau familiile, presupuneau gestionarea corectă a enoriaşilor, motiv pentru care ordinul a înfiinţat şi a dezvoltat matricola parohială. Această evidenţă a fost realizată începând cu anul 1665, menţionându-se separat enoriaşii maghiari şi cei germani. Călugării iezuiţi au convins mai multe persoane să se întoarcă la credinţa catolică, stârnind astfel nemulţumirea protestanţilor, care începând din anul 1647 şi-au exprimat de multe ori nemulţumirea în cadrul dietelor. în 1654, Gheorghe Rákóczi al Il-lea a emis, la cererea protestanţilor şi pentru fidelizarea armatei, ordinul compus din nouă puncte, care a impus eliminarea iezuiţilor străini. A căzut victima acestei hotărâri inclusiv şcoala de la Satu Mare. Iezuiţii (preoţi şi profesori) s-au stabilit în Cărei, Apateu şi Vinogradiv, pentru a îngriji catolicii minoritari în regiune. Peste şase ani, în 1660, au reuşit să revină la Satu Mare şi şi-au reînceput activitatea educaţională. Conventul din Satu Mare nu a avut niciodată elevi suficienţi pentru funcţionarea gimnaziului integral (mai mult de opt nu au fost niciodată), iar pe de altă parte, călugării aveau şi sarcini misionare. Deoarece erau relativ puţini, mai mulţi dintre ei primeau mai multe sarcini. Mereu au fost şi profesori, profesori de religie, prefecţi, teologi oratori, preoţi spoveditori (teologi oratori de limbă maghiară şi germană, între 1676-1678 inclusiv de limbi slave, de ex. P. Tomas Globi), misionari în Vinogradiv, Cărei, Apateu. Au înfiinţat misiuni şi în Baia Mare, Seini, Ghirolt, Baia Sprie. Alături de ei, mai activa şi un economus, care conducea serviciul administrativ-financiar al conventului. Din rândul iezuiţilor provenea şi parohul oraşului, menţionat de mai multe ori în documente18 19. în 1683, în conventul din Satu Mare au fost primiţi iezuiţii refugiaţi din faţa armatei lui Thököly: P. Széchény Miklós din Kosice, P. Szentgyörgyi András şi Kovalóczy Miklós din Sárospatak (toţi trei au murit la Satu Mare)20. în 1712, locuitorii din Satu Mare sunt decimaţi de epidemia de pestă, în care, în decurs de şase luni, au murit 1799 de oameni. Călugării iezuiţi au fost cei care i-au îngrijit cu devotament bolnavii muribunzi. Molipsindu-se însă cu toţii de boală, au murit pe rând, ultimul fiind egumenul Bojda András. Prima misiune înfiinţată de iezuiţii sătmăreni a fost cea din Baia Mare (încă dinaintea anului 1673), urmată de cea din Seini (aici, P. Kövér Mihály, administratorul misiunii, a înfiinţat o capelă în propria casă şi acolo se desfăşura Sfânta Liturghie). Mai târziu, au fost înfiinţate misiunile din Ghirolt şi din Baia Sprie (în Baia Sprie, iezuiţii au slujit şi la parohie între 1719 şi 1773). Politicul s-a implicat violent în luptele religioase dintre catolici şi protestanţi în deceniul şapte al secolului al XVII-lea, fapt care a condus la amplificarea tensiunii între comunităţile religioase. în 1673, Cămara Regală de Szepes (Spis) a somat oraşul Baia Mare să retrocedeze biserica Sf. Nicolae catolicilor. Oraşul a ezitat, motiv pentru care, în 1674, generalul german Spankau l-a asediat şi l-a ocupat, instalându-1 paroh pe P. Berei János. ín 1677 însă, curuţii conduşi de Wesselényi Pál l-au alungat pe paroh, au devastat altarul şi au redat biserica reformaţilor. în 1687, curtea imperială a trimis o comisie pentru cercetarea cazului, care a retrocedat biserica catolicilor şi a predat-o iezuiţilor. Bisericile Sf. Ştefan şi Sf. Martin au fost şi ele încredinţate lui P. Ravasz Ferenc (tot în acest an, biserica Sf. Nicolae a fost predată minoriţilor). Folosind privilegiul regal, sătmărenii au angajat în loc de preot hirotonit doar un predicator, şi în acest scop l-au rugat pe călugărul iezuit Tyukodi György să accepte serviciul la parohia din Satu Mare. în 25 octombrie 1674 s-a dispus investirea sa ca paroh provizoriu21. După emiterea diplomei de către împăratul Leopold I, în 1692, misiunea iezuită e declarată claustru (residentia). Prin donaţia lui Matyasovszky László, 18 Inventarul bibliotecii realizat la desfiinţarea claustrului iezuiţilor se păstrează în colecţia de manuscrise a Bibliotecii Universitare din Budapesta (vezi listele cu nr. : J 98/ 12a-c,J 103/1, J 107/2a-b, J 107/5b,J 20/31, J 21/27.). Documentele activităţii iezuiţilor şi a paulinilor şi inventarele făcute la desfiinţarea primului ordin se mai găsesc la MOL, fond C 103, cutia 6. Inventarul bibliotecii este publicat la Bura László, Könyvek és könyvtárak ..., p. 131-177. 19 Sarkadi Nagy Mihály nu a cunoscut matricolele vechi, motiv pentru care el enumera iezuiţii din cetate doar începând cu anul 1687. 20 Schematismus venerabilis cleri almae diocesis S^athmariensis pro anno Jesu Christi 1893. 21 Vezi MOL, E 152, cutia 70, fasc. 3, f. 309a-310b. 36
