Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)

Istorie

Un document din anul 1749...

l-a mâncat lupul. înainte părintele Stas avea două vaci şi o mârţoagă cu căluţ. Două vaci erau la părintele Luca din Lunca. Hârtiile pentru pământul din jurul mănăstirii cu pecetea mănăstirii de la Mukacevo se află la părintele din Lunca (Luh), iar cărţile şi cheia de la biserică au fost predate părintelui egumen Fedor Kalena, Andrei Vorohta etc. încă o căruţă pentru cai.

Mănăstirea de la Giuleşti

Primele menţiuni despre mănăstirea de la Ciuleşti datează din anul 169242 şi sunt legate de numele preotului Lupul. La această mănăstire este o biserică de lemn sănătoasă, pe peretele căreia este inscripţionată data înfiinţării: anul 1692. Biserica a fost vizitată de episcopul Iosif Stoica. Mănăstirea are hramul Sfântului Arhistrateg Mihail. Nu mult după aceea în Uglea moare călugărul Teodosie. Sus-numitul preot Lupul a ales un teritoriu mare pentru mănăstire, pe care acum cresc livezi frumoase. Teren arabil de 6 câble, 2 păşuni, una cu denumirea Supripor Iau Fonte, pentru 4 care de fân, alta se numeşte în poiană pentru două căruţe de fân. în biserică este un potir cu discos (anaforniţă), un clopoţel mic, al doilea mare. Un Triloghion rutean, un Minei rutean, Evanghelie tipărită pentru altar, Slujebnic (Liturghier) de Lvov, un Octoih, un Apostol, un Triód (de fiecare zi), un Trebnic (Liturghier) mare, un Orologhion de Lvov, o Psaltire, 2 feloane vechi, 2 stihare, antimisul episcopului Stoica, un Orologhion mic voloh, care cândva aparţinea bătrânului arhidiacon Rednic. Un mormânt micuţ din lemn, pe altar 4 şerveţele, un ştergar, sfeşnic. Chilia cu cămară. în ea locuieşte preotul Ştefan, fiul fondatorului. O sală de mese (trapeză). Acolo locuieşte diaconul Andrei, fiul ctitorului Nicolae cu soţia şi cu cei doi fii. Două vaci, o vacă stearpă, o vacă stearpă de doi ani şi una de trei ani. Un viţel de un an. O chilie pustie, sănătoasă, dar nu este acoperită, 2 case sănătoase pustii, în care locuiau jelerii. Sub trapeză se găseşte un beci zidit, iar sub chilie se află cămara. în timpul părintelui ieromonah Rednic şi a preotului Roman din Apşa de Jos şi a părintele Teodor din Giuleşti s-a scris despre acest lucru.

Mănăstirea de la Bârsana

Mănăstirea de la Bârsana a fost înfiinţată în anul 171143. Preasfinţitul părinte loan Stefanco, parohul din Bârsana, a jurat în faţa lui Dumnezeu că, dacă nu va muri în timpul ciumei, atunci în cinstea Domnului va construi aici o mănăstire. Episcopul Serafim, care nu avea drept, a rămas episcop în această mănăstire.

Biserică sănătoasă din lemn. Există aici un potir, ciboriu de lemn, cruce de lemn pictată, Evanghelie manuscris, Slujebnic (Liturghier) de Lvov, Minei sârbesc tipărit, Apostol tipărit, Psaltire volohă (românească), 2 Trebnice (rusesc şi voloh), Orologhion manuscris, Triód de post tipărit. Un Minei românesc. Nu există documente care să o ateste. Locul pentru mănăstire l-a dat satul. Mai devreme aici a fost pădure care a fost curăţată, iar acum este o livadă frumoasă. Primul călugăr a fost Sava, parohul din Bârsana.

Casele mai sus de biserică sunt părăsite, mai jos de biserică se află 2 case sub acelaşi acoperiş, dintre care una este bună. După ele, în partea de vest, este o chilie şi un zid cu acoperiş într-o singură apă. în acea chilie locuia ieromonahul Pahomie. După moartea lui, în 1747, chilia a rămas goală. în alte chilii locuiesc preotul văduv Grigorie Hodor şi slujitorii mănăstirii. Patru jeleri scutiţi de dări, fiecare în casa lui. Două coşuri mari de porumb. Aici gazdă era fratele mai sus amintitului preot Grigorie cu soţia, la care slujeau doi jeleri şi două slujitoare. 6 boi, 5 vaci de lapte, 4 viţei, o iapă, 15 stupi vechi şi 4 roiuri şi în total vor fi nouăsprezece; 6 gâşte, 5 găini. Şură, fierăstrău, plug, 2 topoare, un lanţ, o căruţă, un fier de plug, lăzi de faină.

42 Pentru datarea mănăstirii există numeroase propuneri începând cu sec. al XVI-lea (Nuţu Roşea, Sfântul Ierarh Mărturisitorul din Maramureş, Baia Mare, 2000, p. 152-157, 170-172), sau în sec. al XVII-lea (Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania (sec. XIII-XUIII), Bucureşti 1988, p. 224). Probabil, că putem să acceptăm datarea pe care o dă documentul de faţ ă, 1692ţ inând seama de faptul că pe un perete al mănăstirii se vedea clar anul 1692, iar în al doilea rând aici exista un antimis de la episcopul Iosif Stoica care de obicei se cumpăra odată cu sfinţ irea lăcaşurilor de cult. Mănăstirea ar fi funcţ ionat pănă în anul 1809 (A. A. Rusu, Op.cit.,p. 145-146).

43 Mănăstirea este amintită la 21 iulie 1390, când regele Sigismund întărea moşia Bârsana magistrului Drag şi fratelui său voievodul Bale. In document erau pomenite două drumuri dintre care unul ducea la mănăstire: „...quarum una ducit ad Monostor, secunda ad villám Barzanfalwa supradictam, et in eadem via quae ducit ad Monostor pergendo, venisset ad vivulum Monostor patak...» (Dr. loan Mihály, Diplome maramureşene din sec. XIU-XU, Ediţia a Il-a, Voi. 1, Cluj Napoca, 2000, p. 206). Mănăstirea este reamintită în anii 1405 şi 1414 (Cf. A.A. Rusu, Op.cit., p. 64). Mănăstirea amintită de documentul pe care îl prezentăm era situată pe Valea Slatinei şi a fost ridicată de preotul din Bârsana, loan Ştefanca drept mulţ urnire pentru trecerea ciumei din anul 1710 (Cf. A.A. Rusu, Op.cit., p. 64). In concluzie se poate afirma că în localitatea Bârsana a funcţ ionat neîntrerupt o mănăstire pănă la sfârşitul veacului al XVIII-lea. Astfel la 25 iulie 1786 sunt pomeniţ i călugării de la mănăstire pe un liturghier tipărit la Iaşi în anul 1759 (I. Bârlea, însemnări...... p.26).

Chiar şi la începutul veacului al XIX-lea şi anume în anul 1806 este amintită repictarea bisericii mănăstirii de către Toader Hodor din Vişeu de Mijloc şi loan Plohod din Dragomireşti (Cf. A.A. Rusu, Op.cit., p. 65).

29