Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)

Istorie

Un document din anul 1749...

o covată şi 2 coveţi de pâine mai mici, 2 tărgi mari, 4 bărbinţe, 4 boi, un taur, 4 vaci, 2 vaci gestante în luna a patra, un viţel de un an, o măsură de porumb, 3 măsuri de hrişcă, câte un un pic de ovăz, un pic de sorg, mei, fasole, leguminoase, 9 stupi, 17 oi de lapte, 7 oi de prăsilă, un berbec, 15 miei din acest an, 28 de capre, 21 de căpriţe din acest an; fân pentru 100 de care; pământ arabil, cu un plug pe o lună, porumb însămânţat cu un plug pentru 3 zile de muncă, ovăz cu un plug pentru două zile de muncă. Lângă biserică se găsesc 3 case de jeleri în care locuiesc 3 jeleri care nu plătesc dare.

Ţăranii au venit la mănăstire, i-au legat pe ierodiaconul Kalorghera şi pe lugas, i-au adus în sat şi acolo pe unii i-au bătut, pe alţii i-au schingiuit, unora le-au dat drumul, au făcut ce au vrut. Mărturii scrise despre acest lucru la mănăstire nu există.

Mănăstirea de la Kriaovo

Mănăstirea de la Kriciovo şi-a început activitatea în anul 169629. Părintele Petru Stoica, parohul de la Kriciovo s-a călugărit după moartea soţiei la mănăstirea de la Uglea, la stareţul Parteniu, şi a primit numele de Petroniu. Peste 8-10 ani a revenit aici şi a construit pe acest loc o colibă. Acolo unde acum se află biserica a pus o cruce şi a început să cureţe locul de ierburi. Apoi l-a invitat pe episcopul Stoica, ca pe un frate bun şi l-a rugat să-i dea aprobarea de a construi o mănăstire. Aprobarea a şi fost obţinută. A cerut ajutorul sătenilor din Kriciovo, Ciumalevo, Kolodne. Cu ajutorul lor a fost curăţată o mare parte a locului, care a primit denumirea de Krasne Pole. De la domnul Grigore Rişko din Dragovo a primit în dar casa în care se ţineau slujbele până în anul 1702, când a fost construită biserica. în plus, biserica a primit ajutor în bani şi de la ostaşul Kornetaş, 200 de florini germani de aur. Când a murit, acesta a fost îngropat aici. Biserica nu era mare, era din lemn, acoperişul era mai vechi, destul de deteriorat. Icoana Sfintei Maria, care se păstra aici, a plâns 4 săptămâni, iar arhimandritul de Mukacevo, Iosif Hodermarskyi, a dus-o la Eger în 1714 sau 1715. După aceea, icoana a fost expusă în capela cetăţii din Hust de către comandantul Kuplender şi episcopul Dosoftei30 în timpul arhimandritului de la Kriciova, Teofil Stoica. în anul 1738, noaptea, a bătut un vânt puternic care a luat de pe clopotniţă crucea şi a atârnat-o pe altar. Şi aşa a aşezat-o cum nicio mână de om nu ar fi putut s-o facă. Martorii acestei întâmplări au fost mulţi, printre ei şi ieromonahul Macarie Şagalda şi stareţul Vassian Stoica.

în biserică se găseşte un altar de lemn cu 4 şerveţele, gropniţă pictată de lemn, o cruce pictată şi una deasupra uşilor împătăteşti, un sfeşnic, un potir, antimisul lui Iosif Stoica, o Evanghelie, un Slujebnic, un Triloghion, un Apostol manuscris, 2 Trioduri (unul de post şi unul de fiecare zi), o Psaltire, un Orologhion, toate tipărite, un Liturghier, un Trebnic mic, 2 feloane, 4 epitrahile, o naracliţă, 3 aere, mitra de catifea a arhimandritului, 3 ştergare, 2 clopote (cel mai mare dăruit de Daniil). în biserică se mai găsesc cărţi şi 2 clopote. Lângă biserica de la Kriciovo se află o casă cu cămară, unde locuia călugărul cu baba. în a doua cămăruţă, care se află în faţă, trăiau babele, în a treia cămăruţă după altar locuia diaconul cu soţia. Mai existau 2 grajduri rele, o căruţă, un plug, 2 topoare, coase, 3 burghiuri, 3 sape, o cadă, 3 coveţi mici, 2 cufere, o ladă mare pentru faină, 2 hârdaie şi o finşă, 4 boi, 3 vaci, un viţel, şi va mai fi unul, fiindcă una dintre cele trei vaci este gestantă, un cal, o gloabă; pământ arabil pentru 6 zile de arat cu un singur plug. în afară de pământul din jurul mănăstirii au fost însămânţate 7 măsuri de ovăz, 3 măsuri de secară, hrişcă, 2 de hamei, 8 stupi, un port şi un lăstă.

Mănăstirea de la Uglea

Data înfiinţării mănăstirii de la Uglea nu este cunoscută nici până acum. După povestirile oamenilor, ea a fost înfiinţată odată cu satul31. Locul pentru mănăstire a fost ales la o depărtare de o milă de sat. Biserica de lemn, construită din lemn sănătos, se află pe Krasna Hora, dar acoperişul are nevoie să fie reparat. Altarul este de lemn; pe el se află 3 şerveţele din care două de mătase, gropniţă pictată, pe perete 3 cruci de lemn, 3 antimisuri ale episcopului Ioanochie Zeikan, Iosif Stoica şi Dosoftei, un potir, o lingură de argint, 2 sfeşnice

29 Macarie Motogna o datează încă în sec. al XTV-lea. Op.ăt., p.214 şi Arh. Vasilii Pronin, Op. át., p. 279.

30 Episcopul Dosoftei (1718-1733), ultimul episcop ortodox al Maramureşului. Cf. M. Păcurariu, Istoria biseriai ortodoxe române, voi. II, Bucureşti, 1981, p. 199-200.

31 Mănăstirea este atestată încă din anul 1389 ca posesiunea a familiei Codrea. In anul 1402 a intrat în proprietea Drăgoşeştilor, pentru ca să ajungă în secolele XVH-XVTII în posesia mai multor familii nobiliare locale, amintite mai sus. După distrugerea mănăstirii de la Peri ajunge cea mai mare mănăstire a Maramureşului. Aici este înmormântat ultimul episcop ortodox al Maramureşului, Dosoftei (1735), şi tot aici şi-a avut sediul episcopul Iosif Stoica. Cf. S. Reli, Biserica ortodoxă din Maramureş în vremurile trecute, Cernăuţi 1938, p. 99-127; M. Motogna, Op. át., p.260-261 şi Arh. Vasilii Pronin, Op. át., p. 279.

25