Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)
Cultură - Artă - Muzeologie
Kereskényi Sándor Könyvészeti Foucault, Michel, „Mi a szerző?”, in Világosság, 1981/2, Melléklet: 26-38. Halász Előd, Nietzsche és Adj. Budapest, 1942. Kenyeres Zoltán, Adj Endre. Budapest, 1998. Kenyeres Zoltán, „Nyugat-legendák és az etikai esztétizmus”. In Korok, pályák, müvek, Budapest, 2004, 84-89. Kulcsár Szabó Ernő, „Az „Én” utópiája és létesülése. Ady Endre avagy egy hatástörténeti metalepszis nyomában”. In Irodalom és hermeneutika, Budapest, 2000, 148-168. Takács Miklós, „Hang(szín)és hang(test). A látás és a hallás mint a numinózus érzet metaforái Ady és Rilke néhány Isten-versében”. In Studia Eetteraria, XXXIX, 2001, 122-151. Todorov, Tzvetan, Les Aventuriers de l’ahsolu. Paris, 2006. Iluzia permanenţei subiectului şi „religio poetica” în opera lui Endre Ady (Rezumat) In concepţia lui Michel Foucault, prezentată în studiul „Ce este un autor?”, modelul conform căruia prezenţa auctorială este anterioară şi exterioară textului apare depăşit în conjunctura poeticii postmoderniste. Scriitura (actuală, dar şi ceea a lui Goethe sau Shakespeare) se eliberează de expresia auctorială, devenind autoreferinţială şi deschizând un orizont în care e încastrată subiectivitatea, iar creatorul devine limbajul însuşi, folosit aidoma unui subiect colectiv şi transindividual. In poeziile sale cu tematică religioasă, Ady recunoaşte că nu poate fi fundamentul sau cauza propriei sale existenţe, fiind doar fundamentul proiectelor sale, şi atât. Conştiinţa sa devine dependentă de voinţa de a afirma viaţa, şi îi devine imposibil să depăşească istoria, să facă faţă avalanşei excesive de interpretări legate de adevăratul subiect axiologic al conştiinţei sale istorice reprezentată de ideea de Dumnezeu. Astfel, Ady traversează un drum sinuos de la religio aesthetica a hedonismului intelectual de tip secesionist, până la religio poetica, bazată pe sistemul de valori al calvinismului istoric. 152
