Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)
Cultură - Artă - Muzeologie
Proiectul „Studiu de cercetare şi conservare... Catalogul va include şi un DVD interactiv, ambele realizate într-un tiraj de 2000 de bucăţi. Activitatea va fi completată şi de o „Expoziţie cu fotografii şi înregistrări audio ale patrimoniului cultural transfrontalier”, ce a fost cercetat în România şi Ucraina în cele 18 luni de implementare. înregistrările audio vor fi accesibile vizitatorilor prin sistemul multimedia, InfoTouch, imagini video, ghidaj audio controlat manual şi căşti individuale. în cadrul proiectului „Studiu de cercetare şi conservare a patrimoniului cultural transfrontalier”, în data de 22 martie 2012, Universitatea de Stat Transcarpatia din Ujgorod a organizat un workshop cu tema „Sursele scrise ale istoriei locale”, urmând ca, la finalul proiectului, Muzeul Judeţean Satu Mare să găzduiască workshop-ul ,JSAodalităfi de conservare a patrimoniului etnografic transfrontalie1l,’. Problematica abordată va reflecta metodologia cercetărilor etnografice de teren, intensificarea acestora în contextul modernizării societăţii, depistarea, inventarierea şi colectarea valorilor patrimoniului etnografic transfrontalier, identificarea comună a măsurilor de protejare şi valorificare a patrimoniului tradiţional multietnic din zona transfrontalieră, promovarea acestuia în cadrul potenţialului turistic al regiunii. Echipa de implementare a proiectului „Studiu de cercetare şi conservare a patrimoniului cultural transfrontalier” este formată din 5 specialişti ai Muzeului Judeţean Satu Mare (Daniela Bălu, Simona Alexiu, Dorina Păştean, Liuba Irina Horvat, Viorel Ciubotă) şi 5 specialişti de la Universitatea de Stat Transcarpatia din Ujgorod (Ivan Vovkanych, Fedir Vachchuk, Natalia Ivanivna Onopko, Oksana Svyezhentseva, Kopynets Yuriy). Un aport deosebit de important la întocmirea proiectului l-a avut d-na Adriana Lenghel, căreia îi adresăm mulţumirile noastre. Informaţii despre Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria — Slovacia — România — Ucraina 2007 — 2013 pot fi obţinute şi de pe paginile de internet: www.huskroua-cbc.net şi www.mdrt.ro. Programele europene au marele rol de a sprijini financiar instituţiile în realizarea diferitelor proiecte, Muzeul Judeţean Satu Mare realizând în ultimii 15 ani numeroase activităţi de cercetare şi promovare a multiculturalităţii regiunii. Au fost organizate sesiuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale, simpozioane, expoziţii, în colaborare cu instituţii româneşti şi europene: Institutul de Istorie şi Etnocultură al Şvabilor Dunăreni din Tübingen; Muzeul Şvabilor Dunăreni din Ulm; Institutul Cultural Român din Praga; Institutul Cultural Român din Berlin; Accademia di Roma; Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia; Institutul Cultural Român din Budapesta; Ambasada României din Bratislava; Muzeul de Etnografie al Slovaciei din Martin; Fundaţia Konrad-Adenauer; Fundaţia Soros, numeroase alte instituţii şi muzee din România, Ungaria şi Ucraina. Unul din celebrii teoreticieni ai problematicii multiculturalităţii, D. Hollinger, distinge două tipuri de politici multiculturale: modelul pluralist şi cel cosmopolit. în concepţia sa, modelul pluralist tratează grupurile etnoculturale ca entităţi permanente sau de durată, subiecte ale drepturilor colective. Modelul cosmopolit, în schimb, are la bază drepturile individuale, acceptând schimbările frecvente ale frontierelor de grup într-o lume a apartenenţelor multiple şi a identităţilor hibride. Spre deosebire de multiculturalismul pluralist, care respectă frontierele de grup moştenite din trecut şi instituţionalizează protecţia grupurilor etnoculturale, modelul cosmopolit accentuează caracterul dinamic şi schimbător al acestora, se opune solidarităţii tradiţionale de grup şi favorizează apartenenţe bazate pe libera alegere”.1 Realitatea dinamicilor relaţiilor socio-culturale, impulsionate accentuat de transformările economice şi măsurile politice, incumbă implicaţiile directe pe care acestea le au asupra raporturilor culturale, percepţia asupra diferenţelor etnice sau a sincretismelor presupunând acceptarea rapidă a valorilor celuilalt, sau chiar a unui nou stil de viaţă. Probabil că tarele globalizării constau tocmai în această acceptare a omogenizării şi renunţării la propria identitate, compensată însă de posibilitatea alegerii acelor valori care considerăm că ne reprezintă cel mai bine pe fiecare dintre noi. Relaţiile dintre individualizare şi globalizare, într-o lume în care “mozaicul” cultural oferă atractivitate şi diversitate, reprezintă doar una din posibilităţile câştigării unui echilibru compensator pentru ambele procese, iar susţinerea multiculturalităţii într-un mileniu al redefinirilor, poate avea succes prin considerarea identităţii drept un proces de socializare manifestat prin intermediul relaţiilor interumane, proces ce implică adaptarea la sfera exteriorităţii, la valorile celuilalt, rezultând continue reconstrucţii identitare raportate la transformările istorice, politice şi socioculturale. 1 Levente Salat, Multiculturalismul liberal, Iaşi, 2001, p. 94. 145
