Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 27/2. (2011)
A. Istorie-cultură-artă
Ovidiu Mihai Hotca dregător plătit, dar se bucură de beneficii din judecăţi, gloabe, dări, din drepturile comune, scutiri etc48. Pe parcursul investigaţiilor întreprinse, în categoria supuşilor, am identificat şi câţiva voievozi locali, necunoscuţi până în prezent. Aceştia sunt: în 1694, Cânţa Gheorghe (Kancza György) din Certeze; în 1717, Moraru Ştefan (Molnár István) din Negreşti; în 1722 Tămas Pop (Tomas Pop) şi Tălpas Costin (Talpas Kosztin) din Negreşti, Ferqueri Sándor, Csokany loseph, Z. Kancza din Certeze; Alexander Veres şi loan Bajasz din Bixad şi Nicolaus Makjla din Boineşti49. In arhivele naţionale din Oradea V.V. Dragoş a descoperit alţi 2 voievozi din 1724 şi anume: Paţiu lacob (Paczy Jăkab) în Călineşti şi Cânţa Ursu (Koncza Urzsuly) în Certeze50 51. Alţi voievozi din Oaş din secolul anterior au fost: Filip Fătu (Philippus Fattyu) şi Teodor Turţeanu (Theodorus Turczy) din Gherţa Mică, lacob Paul (Iacobus Pali) din Comlăuşa, Grigore Molnár şi Ioan Borota din Turţ, Petru Chiş şi Teodor Mărcuş din Batarci, Petru Păncuţa şi Simion Ivancico din Tarna Mare4. Chiar dacă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea voievozii dispar treptat, semn că instituţia este în destrămare, reminiscenţe ale acestei instituţii vom întâlni până târziu la începutul secolului al XlX-lea, ultimul voievod fiind atestat documentar la 1822 în persoana lui Imbre Racoş din Vama. Juzii săteşti vor lua şi locul şi atribuţiile foştilor voievozi. Dăinuirea îndelungată a voievodatelor şi voievozilor din ţinuturile sătmărene, capacitatea de rezistenţă a acestor organizări autohtone sunt mărturii certe ale trăiniciei structurilor tradiţionale şi ale caracterului etnic preponderent românesc52. Pe lângă juzi, voievozi, iobagi şi jeleri mai apar, e drept în număr redus, şi alte categorii: mici slujbaşi, militari, meşteşugari, negustori (numiţi generic libertini) şi haiduci {hajdúi). Cunoaştem existenţa în 1712 - 1713 a morarilor Nicolae Dan şi Teodor Oşan în Tarna Mare şi Volffgagnus Molnár în Batarci, în 1725 fraţii Ţola în Gherţa Mare, iar dintre micii slujbaşi ai stăpânilor senioriali la 1725 este menţionat Ştefan Bandra din Comlăuşa în calitate de chelar şi tot din Comlăuşa mai este pomenit un herghelegiu53. în ce priveşte sarcinile senioriale ce le aveau de îndeplinit păturile contribuabile, ele sunt dificil de precizat. Greu se pot individualiza sau, mai bine-zis, delimita categoriile de sarcini. Ele diferă de la sat la sat, de la stăpân la stăpân, după voia şi pretenţiile fiecăruia. în mare, ca peste tot în evul mediu, şi aici se poate vorbi de cele 3 mari îndatoriri: censul, dijma şi slujbele. De la impozitele în bani, care formau censul, erau scutiţi {exemptorum) juzii pe durată de un an, cât deţineau funcţia, voievozii, supuşii cu case arse, morarii, cârciumarii, ciobanii, soldaţii lăsaţi la vatră, meşteşugarii şi acei miserabilis. Satele din Oaş aparţinând domeniului cetăţii Satu Mare până în anul 1774, nu plăteau impozit (dijmă sau nonă) din semănături. Se dijmuiau însă animalele şi vinul. La mijlocul secolului al XVII-lea dijma din vin era de 8 denari de 10 găleţi, 3 denari pentru un stup şi dijma mieilor se răscumpăra "după placul provizoriului"54. Din secolul al XVII-lea prin creşterea alodiului creşte numărul zilelor de robotă. Ea este cea mai apăsătoare dintre obligaţii, prestată uneori la distanţe mari de câteva mile, acolo unde se concentra alodiul stăpânului. Slujbele, chiar dacă se încerca uneori să se facă în baza unui acord cu stăpânul de moşie, vor fi prestate aşa cum o cereau interesele lui. Constau în muncă la coasă, adunatul fânului în căpiţe, tăiat şi cărăuşit de lemne, arat, semănat, recoltat, lucru la vii s.a.m.d. De pildă, iobagii din Prilog ai nobilului Volfgang Wesselényi erau duşi să ajute la viile din Oraşul Nou. Răscumpăratul robotei îl întâlnim rar acolo unde alodiul era neînsemnat sau numărul supuşilor foarte scăzut55. 48 A.N.D.J.C., Fond P.S.M., Acta P.P., cutia 35-conscripţia din 1694, cutia 47-conscripţia realizata pe domeniul nobilului G. Mikolay în 1711, cutia 60-conscripţie a iobagilor din 1722. 49 apud. V.V. Drago, Voievozi locali în ţinuturile sătmărene în secolul al XVIII-lea, în Satu-Mare - Studii şi Comunicări, VII-VIII, Satu Mare, 1986-1987, p. 240. 50 Ibidem. 51 В. Dulgău, Raporturi feudale în satele din Ţara Oaşului în secolele XVI-XIX, în Satu Mare - Studii şi Comunicări, IXX, Satu Mare, 1992-1993, p. 107-122. 52 apud. Borovszky Samu, Szatmár Németi, Budapesta, f.a., p. 196. 53 В. Dulgău, Raporturi feudale în satele din Ţara Oaşului în secolele XVI-XIX, în Satu Mare - Studii şi Comunicări, IXX, Satu Mare, 1992-1993, p. 107-122. 54 B. Dulgău, Raporturi feudale în satele din Ţara Oaşului în sec. XVI-XIX, în Satu Mare - Studii şi Comunicări, IX-X, Satu Mare, 1992-1993. 55 Ibidem. 20
