Virag, Cristian (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 27/1. (2011)
János Németi: Contribuţii la necropola celtică de la Curtuiuşeni (Érkörtvélyes) - Égetőhegy, jud. Bihor
János Németi Cuvinte cheie: necropolă, celţi, biritual, Curtuiuşeni, E. Teleagă Schlagwörter: Gräberfeld, Kelten, biritual, Curtuiuşeni, E. Teleagă Localitatea Curtuiuşeni (Érkörtvélyes), este situată în nordul judeţului Bihor (Pl. 1.), se caracterizează în general printr-un teren nisipos cu dune de nisip mereu mişcat şi transformat de vânturi. La nord-vest de comună se află fosta păşune a satului, numită Egetőhegy (Dâmbul Ars). Această denumire este amintită primă dată în anul 1864: „în apropierea comunei în partea de nord a localităţii se găseşte păşunea comunală, unde se află aşa numitul Égetőhely, care după urnele găsite de mai multe ori denotă că era locul de înmormântare al romanilor; denumirea a primit-o după nenumărate fragmente ceramice găsite aicî'x. In repertoriul monumentelor judeţului Bihor cu nr. 134 este menţionat Dealul Cărămidăriei, unde incidental au fost găsite vase şi fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului. Aceste două denumiri sunt traduceri în limba română a denumirii „Egetőhegy”. Acest punct de hotar reprezintă capătul unei şir de dune, care este denumit Eigetdomb şi se întinde de la localitatea de azi Scărişoara, având o lungime de 3-5 km. Capătul nord-vestic al dunei este flancat de pârâul Malom folyás, azi canalizat, care se varsă în Bogyad Er, şi colectând mai multe pârâiaşe, lângă podul şoselei Carei-Valea lui Mihai, prin Valea Ganaşului se varsă în Valea Ierului la Galoşpetreu. Pârâul sus amintit reprezintă „graniţa” între Câmpia Nirului şi Câmpia Careiului. De la centrul localităţii Curtuiuşeni, nu departe de moara nouă (pe pârâul iniţial era instalată o moară de apă) la 150 de m începe strada şi drumul sub poalele Dealului Ars, care se duce la gara CFR din localitate. Capătul dunei a fost mult deranjat de o nisipărie fiind distrusă o mare parte a dunei, din care pe la anul 1970 a rămas doar o treime. Azi (ultima vizită făcută în anul 2010 ) a rămas nederanjată doar o fâşie îngustă, acoperită cu tufişuri de salcâm. Acest punct de hotar a fost locuit în epoca bronzului târziu, observaţiile stratigrafice făcute în anul 1968 şi cele ulterioare făcute de noi atestând existenţa unei aşezări deschise, care se încadrează în grupul cultural Hajdubagos/Pişcolt-Cehăluţ1 2 (PI. 3.). Prezenţa sub formă de import a fragmentelor ceramice de tip Wittenberg târziu, faza D(?) şi cele din cultura Suciu de Sus-faza evoluată strnt artefacte obişnuite în descoperirile de tip Hajdiibagos/Pişcolt-Cehăluţ, încadrat în epoca bronzului târziu I.3 Istoricul cercetărilor După însemnările lui dr. Andrássy Ernő de la Valea lui Mihai, tot de la Curtuiuşeni-Egetohegy provine un depozit de bronzuri descoperit în anul 1943: un topor cu aripioare, două seceri cu limbă la mâner, trei brăţări şi nouă bucăţi de turtă de bronz4. Acest depozit de bronzuri a fost valorificat de Zoltán Nánási5. Depozitul este menţionat de T. Bader ca provenind de la Curtuiuşeni- Ürgés6. Tot în acest punct localizează acest depozit şi M. Petrescu Dîmboviţa, care îl încadrează în seria depozitelor Uriu (Felőr)-Domăneşti7. Menţionăm că punctul de hotar Ürgés este situat la cca. 1,5 km de la Egetőhegy, în apropierea căii ferate, lângă cartierul ţiganilor. De la Egetőhegy provin şi alte descoperiri ceramice, printre care un vas cu toartă, ornamentat pe gât cu trei caneluri late orizontale, iar pe corp decorat cu caneluri late verticale8. Autorul încadrează acest vas în R.B2-B3. Tot acest cercetător menţionează de la Egetőhegy un vas bitronconic de culoare cenuşiu-cafenie în exterior şi roşiatică-gălbui în interior, având gâtul ornamentat cu trei benzi de linii, iar pe corpul vasului se observă mici proeminenţe aşezate în două rânduri alternative9. Primul vas se poate încadra în epoca prescitică, iar al doilea se leagă de cultura Gâva. Nánási Z. menţionează că în apropierea necropolei celtice (Egetőhegy), între vie şi drumul gării, cu ocazia exploatării nisipului, au fost descoperite trei morminte din Hallstattul târziu (Ha.D). Mormintele au fost salvate de profesorul Bodogai Alexandru, care a locuit în apropierea dealului Egetőhegy, pe strada Meşter, care se află pe terasa dreaptă a pârâului canalizat, apoi a predat aceste descoperiri la Muzeul din Săcuieni. Mormintele strnt de incineraţie; două în urnă, iar al treilea se compune dintr-o verigă de bronz (brăţară), inel de tâmplă ars şi deformat, un fragment de sârmă de bronz, precum şi un ac fragmentar10. Cele două morminte de incineraţie în urne (Ml şi М2), aparţin culturii Vekerzug (azi Epoca scitică de tip Alföld) şi se încadrează în Ha. D. Menţionăm că aceste artefacte au fost descoperite în apropierea necropolei celtice, dar în partea dreaptă a pârâului Malom folyás în grădina caselor din apropierea Dealului morii, deci nu pe zona Contribuţii la necropola celtică de la Curtuiuşeni (Érkörtvélyes)-Égetőhegy, jud. Bihor 1 Mizsér 2001, p. 215-216. 2 Németi 1978, p. 103; Idem 2009, p. 34. 3 Németi 2009, p. 42. 4 Catalogul Muzeului „dr. Andrássy" din Valea lui Mihai cu nr. inv. 1915-1928. 5 Nánási 1974, p. 177-191. 6 Bader 1978, p. 124, Pl. XCIV. 7 Dîmboviţa 1977, PI. 40/8-13. 8 László 1979, p. 538 fig. 1/2. 9 László 1973, p. 578-609. 10 Nánási 1969, p. 86, fig.1/1-4. Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXVII / I, 2011
