Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)

A. Istorie

Stat şi biserică. Strategii şi mijloace de regermanizare a şvabilor sătmăreni

ul a înaintat episcopiei o nouă petiţie, în urma căreia episcopul a interzis folosirea limbii maghiare la clasele germane.

Din cauza rezistenţei continue, şcoala romano-catolică a fost închisă în 1934, cu excepţia secţiei germane. Preotul a făcut recurs, apoi a trimis o petiţie regelui, care a rămas însă fără răspuns. Astfel, temându-se de înfiinţarea unei şcoli de stat prin care putea pierde controlul asupra educaţiei, biserica a acceptat introducerea limbii germane, păstrând limba maghiară ca una complementară. Totuşi, întreaga şcoală a fost obligată să repete anul.

în 1936, şcoala a fost din nou închisă din cauza păstrării limbii maghiare şi a orelor de religie desfăşurate în limba maghiară. Pentru redeschiderea şcolii a fost nevoie de intervenţia episcopului. Autorităţile au fost nemulţumite de avansul lent al limbii germane în şcoli, astfel că au decis înfiinţarea unei şcoli de stat şi au transferat toţi copiii cu nume german în noua şcoală, fără consultarea părinţilor. în 1938, după instaurarea dictaturii regale34, părinţii au avut iarăşi dreptul de a decide asupra limbii de predare. în septembrie s-a decis astfel înfiinţarea secţiei maghiare, dar la intervenţia GaUamt-ului aceasta a fost desfiinţată. în 1940, după intrarea armatei maghiare, limba maghiară a fost introdusă ca limbă de predare la toate clasele.

Tireamul face parte la rândul său din grupul satelor şvăbeşti din jurul Careiului. în anii 1880 două treimi dintre locuitori se declarau şvabi, dar numărul vorbitorilor de limba germană a scăzut la 12 până în 1910.33 36 O treime a populaţiei este de naţionalitate română. La începutul secolului XX apartenenţa religioasă coincidea cu cea etnică: 2/3 erau de religie romano-catolică, iar 1/3 greco-catolică. După História Domus şi declaraţiile preotului, nimeni nu mai vorbea germană în sat în 1918.

Similar celorlalte sate şvăbeşti, până în 1922 limba germană a fost introdusă şi aici.37 La început, părinţii se opuneau categoric limbii germane, dar în urma propagandei mişcării şvăbeşti, au ajuns să ceară introducerea acesteia ca limbă de predare.38

Conform Historiei Domus, enoriaşii au fost dezamăgiţi de mişcarea şvăbească şi au pus capăt liturghiei în limba germană la biserică.39

Anul 1928 a fost şi în acest sat unul important din punct de vedere al învăţământului ecleziastic. Ministerul pretindea introducerea limbii germane ca limbă de predare, argumentând că locuitorii doresc acest lucru.

Ca urmare a protestelor parohiei, decretul nu a fost retras, dar nici nu a fost grăbită executarea sa. După doi ani, ca urmare a insistenţelor şi ameninţărilor cu concedierea profesorilor, limba germană a fost introdusă ca limbă de predare, cu excepţia orelor de religie. în 1931 se deschide o grădiniţă de stat în limba germană.

Anul 1935 a fost decisiv în viaţa satului din punct de vedere al mişcării şvăbeşti. Un capelan germanofil a sosit în sat şi a început educarea religioasă a copiilor în limba germană, interzicând în acelaşi timp folosirea limbii maghiare. A făcut propagandă şi în rândul enoriaşilor, astfel că 130 de persoane au cerut episcopului introducerea limbii

34 în decembrie 1938 s-au desfiinţat partidele politice şi s-a introdus dictatura regală, bazată pe un sistem corporatist.

35 Varga E.

36Evenimentele ulterioare, respectiv faptul că în Tiream limba germană a supravieţuit cel mai mult, pun sub semnul întrebării toate acestea. Conform Historiei Domus, în 1877 locuitorii vorbeau între ei limba germană, iar slujba s-a desfăşurat tot în această limbă până în 1893.

37 Toate datele referitoare la şcoala din Tiream provin din História Domus a Bisericii romano-catolice, astfel că această precizare nu va mai fi făcută de fiecare dată.

38 Aceste acţiuni sunt surprinzătoare mai ales având în vedere că asociaţia şvăbească a fost înfiinţată oficial abia în 1925 şi doar câteva cursuri de limbă s-au desfăşurat la începutul anilor ‘20.

39 înregistrări asemănătoare s-au făcut şi în 1924, când preotul se plângea de scăderea sentimentului religios, fapt atribuit de el mişcării şvăbeşti..

91