Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Stat şi biserică. Strategii şi mijloace de regermanizare a şvabilor sătmăreni consta în faptul că şvabii sătmăreni s-au organizat pentru prima dată pe bază etnică. Gaiiamt-ul a preluat coordonarea activităţilor desfăşurate de Comunitatea Germano- Şvăbească, punând în centrul preocupărilor sale problema şcolilor. Centrul asociaţiei a fost la Cărei, preşedinţi fiind Fritz Winterhoffen şi István Wieser.29 30 Elementul cheie al mişcării şvăbeşti, respectiv a tendinţei de regermanizare în perioada interbelică a fost după părerea noastră chestiunea şcolară. Şi Gaiiamt-ul considera problema una foarte importantă, urmărind restabilirea şcolilor de limbă germană. Privite simplificat evenimentele din perioada interbelică pot fi considerate o luptă pentru şcoli, desfăşurată între reprezentanţii mişcării şvăbeşti, în frunte cu Gaiiamt-ul, şi cei ai maghiarilor, în frunte cu preoţii şi Episcopia Romano-Catolică. Rezultatele locale ale mişcării, respectiv diferitele conflicte din sate sunt cel mai bine reflectate în História Domus din parohii. Menţionăm de la început că nu se poate vorbi despre o unitate a mişcării şvăbeşti: acţiunile acesteia variază de la sat la sat, în funcţie de atitudinea autorităţilor locale şi mai ales de personalitatea preotului. Din acest motiv, încercarea de realizare a unui studiu de caz privind istoria şcolii pe baza documentelor menţionate implică utilizarea mai multor exemple, care permit elaborarea unor concluzii mai pertinente. în cele patru localităţi selectate - Cămin, Ardud, Turulung şi Tiream - şcoala germană cunoaşte o evoluţie diferită, însă reconstituibilă în fiecare caz pe baza Historiei Domus. Istoria şcolii confesionale din satele şvăbeşti reflectată în História Domus Căminul aparţine grupului de sate şvăbeşti situate în jurul Careiului. în anii 1880, populaţia sa era pe jumătate maghiară, pe jumătate şvăbească, dar în 1910 numărul vorbitorilor de limba germană a scăzut la 4.31 32 95% dintre locuitori sunt de religie romanocatolică chiar şi în ziua de azi. Conform Historiei Domus, respectiv declaraţiei preotului, nimeni nu vorbea germana în 1918. Lupta pentru şcoli a început încă din 1921, când consiliul administrativ al localităţii a decretat introducerea limbii germane ca limbă de predare în şcoala romanocatolică. Preotul a strâns semnături pentru a demonstra opţiunea tuturor locuitorilor, cu excepţia unei singure persoane, pentru limba maghiară. în acelaşi timp, parohia a atacat decizia consiliului şi în instanţă.3" în anul următor a fost emis un decret asemănător, dar comunitatea a rămas la decizia iniţială, fiind susţinută şi de episcopie. în 1923 a fost introdusă limba germană în clasele I şi a Il-a ca urmare a repetatelor somaţii, dar religia a continuat să fie predată în limba maghiară. Ca urmare a unui nou decret, în 1924 limba germană a fost introdusă şi în clasa a IlI-a. Pe lângă limba şi literatura română, a apărut obligativitatea predării în limba română şi pentru alte discipline, respectiv istoria şi geografia. Noua lege a învăţământului, adoptată în 1926, decreta că şcolile care nu sunt susţinute de stat au dreptul de a decide asupra limbii de predare. La iniţiativa Episcopiei, sau desfăşurat în sate numeroase şedinţe legate de această problemă. încă de atunci, propaganda Gaiiamt-ului înfiinţat în 1925 şi-a făcut simţite efectele, majoritatea părinţilor din Cămin optând pentru limba maghiară doar cu condiţia ca limba germană să fie şi ea predată. 29 Gherman 1938:60. 30 História Domus reuneşte însemnările periodice, de obicei chestiuni bisericeşti, ale preoţilor parohi. De multe ori, acest, jurnal parohial” cuprinde şi informaţii valoroase privind evenimentele laice care marchează viaţa comunităţii săteşti. 31 Varga E. 32 Toate datele referitoare la şcoala din Cămin provin din História Domus a parohiei romano-catolice, astfel că această precizare nu va mai fi notată în fiecare caz în parte. 89
