Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Sárándi Tamás diferitele comunităţi pe bază naţională care beneficiau de autonomie economică, socială şi ’ 1 * j-y culturală, ba chiar şi religioasă, prin biserica evanghelică. Saşii au reuşit să-şi păstreze şcolile ecleziastice, în care, în anii ’30, predau 304 de profesori. Dintre aceştia, 133 s-au declarat ca aparţinând Grupului Etnic German.22 23 Datorită sprijinului eficient oferit de guvernul german, şi în România s-a produs o schimbare, iar tendinţa naţional-socialistă a ajuns pe primul plan. Odată cu Convenţia de la Viena, Germania a semnat o înţelegere şi cu guvernul României, prin care se asigura dreptul minorităţii germane la educaţie, administraţie şi justiţie în limba maternă, precum şi reprezentarea proporţională a acesteia în organele legislative şi executive. Astfel, a fost asigurat cadrul legal al înfiinţării Partidului Muncitoresc National-Socialist al Germanilor din România, iar acesta a funcţionat ca un stat în stat.2^ Planurile guvernului român privind şvabii sătmăreni pot fi urmărite cel mai bine în lucrarea lui loan Gherman. Ocupând funcţia de jude al plasei Careiului, atitudinea sa poate fi considerată una oficială. Cartea scrisă de el în 1938 afirmă că unii funcţionari români nu înţeleg importanţa mişcării şvăbeşti şi insistă asupra asimilării acestora. în opinia sa, acest lucru este imposibil pe termen scurt, dat fiind şi exemplul Ungariei, care nu a reuşit să-i asimileze în 200 de ani. Astfel, interesul pe termen scurt al României ar fi regermaniarea, care ar constitui în acelaşi timp şi o formă de rezistenţă la pretenţiile revizioniste.25 Şvabii sătmăreni în perioada interbelică în 1918, când teritoriul sătmărean a fost anexat României, şvabii de aici au fost unul dintre grupurile etnice cele mai asimilate în Ungaria, fără un sistem de instituţii propriu şi fără elită proprie. La adunarea de la Mediaş din 1918, saşii au votat pentru unirea cu România, dar reprezentanţii şvabilor nu au luat parte la această adunare. Având experienţa anilor petrecuţi ca minoritate, saşii s-au activizat imediat, în timp ce maghiarii ajunşi recent la statutul de minoritari au rămas pasivi.26 Similar maghiarilor, nici şvabii sătmăreni nu au iniţiat o politică activă. în primii ani, propaganda revizionistă maghiară a avut efect şi printre şvabi. Aceasta sugera că, la orice revizuire teritorială minimă, regiunea sătmăreană va reveni Ungariei. La acest fenomen a contribuit faptul că, pentru şvabi, limba română şi administraţia în această limbă era la fel de străină ca şi pentru maghiari. România nu vedea cu ochi buni faptul că influenţa maghiară a rămas neschimbată printre şvabi şi se străduia să iniţieze legături cu şvabii bănăţeni şi cu saşii. La începutul anilor ’20, reprezentanţii şvabilor bănăţeni, mult mai activi în cadrul mişcării naţionale germane, au început să evalueze statutul populaţiei germane sătmărene şi să facă primii paşi înspre revigorarea conştiinţei etnice a acesteia. în plan concret, acţiunea iniţială a constat în organizarea unor cursuri de limba germană. în perioada ulterioară, au apărut şi primele semne ale activizării şvabilor sătmăreni, când aceştia s-au alăturat Comunităţii Germano-Şvăbeşti.27 în 1925, la Cărei, după un curs de limba germană organizat pentru profesori, aceştia au hotărât înfiinţarea unei asociaţii membre a Comunităţii sub numele de Gaiiamt Sathmar.28 Importanţa acestei asociaţii 22 Spannenberger 2005:164. 23 Spannenberger 2005:260. 24 Spannenberger 2005:221. 25 După calculele sale, prin regermanizare, 29.000 de mii de oameni (13.000 de români şi 16.000 de şvabi) ar forma o majoritate faţă de cei 6.000 de maghiari; astfel, plasa Cărei ar deveni majoritar românească, iar revendicările teritoriale ale Ungariei nefondate. 26 Această pasivitate a durat până la semnarea Tratatului de Pace şi a fost aprobată şi de Ungaria. 27 Tilkovszky 1999:227. în germană: Deutsch-schwäbische Volksgemeinschaft, Gau Sathmar. 28 Tilkovszky 1999:227. 88
