Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Diana légár - Sárándi Tamás - Szőcs Péter Levente acest interval de 30-40 de ani definesc aspectul actual al zonei istorice în proporţie de cca. 80%, atunci fiind create cele mai importante elemente istorice din ansamblul urban. Cele mai spectaculoase evoluţii pot fi observate în centrul oraşului, unde, odată cu demolarea primăriei vechi şi construirii Hotelului Dacia (Pannónia) în 1902,37 apar şi alte construcţii cu mai multe niveluri. Cele mai importante construcţii realizate în această epocă sunt diferitele sedii ale autorităţilor administrative (Palatul Justiţiei, regionala de cale ferată, cazarma), ale băncilor şi ale diferitelor instituţii de cultură (Teatrul de Nord, Liceul Mihai Eminescu). In această perioadă au fost realizate numeroase case de locuit, care, dincolo de particularităţile decoraţilor de faţadă, au un caracter unitar, specific pentru viaţa burgheză sătmăreană, în zona centrală fiind păstrate zone intacte cu acest tip de construcţii. Majoritatea caselor au un singur nivel, cu plan în formă de L, cu latura scurtă spre stradă. Aliniamentul caselor este închis, accesul în curţi fiind realizat prin porţi din lemn frumos decorate. Detaliile de faţadă, elementele de feronerie şi tâmplărie conferă valoare estetică şi urbană acestor construcţii. O parte a loturilor este folosită ca grădină, astfel încât combinaţia dintre zonele verzi (grădini de agrement) şi spaţiul construit a creat un ansamblu unic, care conferă individualitate oraşului. între realizările urbanistice din această perioadă pot fi menţionate amenajarea Grădinii Romei (Kossuth) şi a parcului central, prin mutarea târgului care se organiza aici. Tot acum, oraşul s-a extins şi dincolo de râul Someş. Pe partea stângă a râului, la capul podului (podul vechi de pe locul podului Decebal), s-a format o zonă de locuit având un caracter preponderent rural, iar pe lângă linia de cale ferată, în zona gării Ferăstrău s-au stabilit diferite unităţi industriale (vezi planşa nr. 5). Cu toate că efectele procesului de dezvoltare în sens urban a oraşului Satu Mare se făcuseră deja simţite, dimensiunile sale erau semnificativ mai reduse decât cele ale municipiului actual. în primele două decenii ale secolului al XX-lea, Sătmarul era însă cea mai populată localitate din zonă, cu un număr dublu de locuitori faţă de cel al Careiului, pe atunci centru de comitat. în perioada interbelică, dezvoltarea urbană implică în primul rând extinderea teritorială a oraşului în Cartierul Funcţionarilor şi pe partea stângă a râului Someş. Cartierul Funcţionarilor a căpătat, în această perioadă, aspectul actual de zonă rezidenţială, cu vile. Odată cu stabilirea centrului comitatului la Satu Mare, urbanizarea s-a accentuat. în anul 1936 s-a încheiat construcţia noului sediu administrativ, la colţul B-dului Traian cu B-dul V. Lucaciu (azi Muzeul Judeţean). Ridicarea noii clădiri a animat manifestările publice din această parte a oraşului, piaţa din faţa prefecturii devenind locul de desfăşurare a ceremoniilor oficiale. Tot în această perioadă a fost planificată o rută stradală care să asigure legătura directă dintre centrul vechi şi gară. Unul dintre principalele motive ale acestei iniţiative era degajarea circulaţiei de pe str. Mihai Viteazul, prevăzută cu linie de cale ferată îngustă, care reprezentase anterior singurul mijloc de acces spre gara oraşului. Pentru realizarea planurilor noii căi de acces s-a format o comisie din care făcea parte renumitul inginer Mihály Goschi, şeful biroului de ingineri Satu Mare. în urma unui proces îndelungat, au fost expropriate 10 imobile, iar în anul 1938 a fost deschis oficial Bulevardul Vaier Pop (azi Bulevardul I. C. Brătianu).38 Tot de anul 1936 se leagă şi realizarea primul Regulament de construcţii şi aliniere al Municipiului Satu Mare, cu alte cuvinte primul plan urbanistic. Proiectul înaintat de Goschi a fost acceptat în 19 mai 1936. Pe baza planului, oraşul a fost împărţit în trei zone administrative: zona urbană, cea rurală şi zona Viile Satu Mare. Existenţa zonei rurale indică faptul că Sătmarul nu s-a extins mult în primele două decenii ale perioadei interbelice, existând încă uriaşa zonă verde din jurul oraşului. O altă diviziune a oraşului, realizată pe 17 Bura, Szatmárnémeti, p. 52-54. 38 Buletinul Municipiului Satu Mare, 29 aprilie 1937, p. 3-11. 28
