Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Direcţii de evoluţie urbană în istoria oraşului Satu Mare. baza aceluiaşi plan urbanistic, prevedea existenţa a opt sectoare, dintre care patru priveau localitatea propriu-zisă, iar celelalte sectorul rural, special (militar) şi cele două sectoare industriale. Centrul Sătmarului a fost declarat sector comercial, în timp ce restul oraşului constituia zona rezidenţială şi cea protejată, ambele populate de vile şi case de weekend. La marginea acestor sectoare cu rol preponderent rezidenţial se constituia zona mixtă, în care se întrepătrundeau construcţiile cu rol de locuire şi clădirile cu scop industrial. în cele trei sectoare din interiorul oraşului a fost acceptată exclusiv construirea unităţilor de comerţ şi a micilor ateliere, şi nu a întreprinderilor industriale, care puteau să funcţioneze doar în zona mixtă şi în zonele industriale. Tot în acest plan s-au reglementat şi tipurile de construcţii admise. Ideea centrală a planului consta în creşterea regimului de înălţime a construcţiilor spre centrul oraşului. în zona industrială şi în cea mixtă au fost prevăzute doar locuinţe pentru muncitori, cu un singur nivel, iar în centru clădiri cu două etaje. într-un capitol al planului urbanistic amintit este reglementat şi statutul monumentelor, care în perioada respectivă includeau bisericile şi clădirile publice. Conform reglementărilor oficiale, în zona bisericii trebuia asigurat un teren suficient pentru străzi şi parcuri (15 m), iar pe o rază de 100 m de clădirea edificiului nu puteau exista construcţii cu destinaţie industrială. în perioada interbelică, industria oraşului a beneficiat de o creştere lentă, dar constantă. Pe lângă cele două mari fabrici deja existente, Unio (deschisă în 1911), şi Fabrica Printz (deschisă în 1906), producţia locală s-a orientat înspre ramura industriei uşoare. în anii 1935-36 s-au deschis două mari fabrici de textile: Ardeleana şi Mondiala. în perioada celui de Al Doilea Război Mondial s-au născut alte planuri referitoare la reglementarea urbanistică a oraşului Satu Mare, cu accent în primul rând pe construirea de noi locuinţe şi clădiri publice, precum şi pe reamenajarea zonei Someşului. Cu toate acestea, constrângerile economice şi administrative specifice războiului nu au permis investiţiile masive în construcţii. Mai mult, în septembrie 1944, oraşul a fost grav afectat de bombardamentele aliate, care au ruinat nu doar uzinele şi podurile, ci şi clădirile publice importante. Planurile de reconstrucţie a oraşului au fost realizate şi conduse de către Goschy Mihály, de această dată în calitate de primar al oraşului.39 40 O parte a clădirilor ruinate (situate îndeosebi pe B-dul Brătianu) nu au mai fost refăcute după încheierea războiului, preferânduse înlocuirea lor cu clădiri modeme. Primele fabrici refăcute după distrugerile din timpul celui de Al Doilea Război Mondial au fost fabricile Unio şi Princz. Curând după refacere însă, în anul 1948, au fost naţionalizate toate întreprinderile semnificative din oraş: Fabrica Unio, Princz, Fabrica de porţelan DAC, fabrica de cărămidă etc41. începând cu această dată dezvoltarea economică a oraşului nu a mai urmat o dezvoltare organică, evoluţia sa fiind determinată în cadrul planurilor cincinale. începând din anii 1960, ca urmare a industrializării forţate, numărul locuitorilor Sătmarului creşte semnificativ, determinând şi extinderea teritoriul oraşului. în perioada respectivă începe construirea primelor cartiere şi apariţia primelor blocuri cu 4, mai târziu cu 10 etaje. Cea mai spectaculoasă dezvoltare o cunoaşte partea oraşului situată pe malul stâng al râului Someş. Primul cartier construit a fost Cartierul 14 (cunoscut sub numele de Micro 14), cu un număr suficient de apartamente pentru găzduirea a 20.000 de oameni. A urmat Cartierul 15, cu apartamente pentru 15.000 de oameni.42 Pentru legarea acestor zone de nucleul vechi al oraşului s-a realizat cel de al doilea pod peste Someş - podul Golescu. 39 Buletinul Municipiului Satu Mare, 13 noiembrie 1937, p. 3-8. 40 Dancu Pál, Goschy Mihály szerepe Szatmárnémeti városfejlesztési programjában (Rolul lui Mihály Goschy ín dezvoltarea oraşului Satu Mare), ín Szamos, 2009 máj. 23. 41 Doru Radosav, Satu Mare. Ghid de oraş, Bucureşti, 1984, p. 41. 42 Judeţele Patriei - Satu Mare. Monografie (în continuare Judeţele Patriei), Bucureşti, 1980, p. 92. 29
