Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Direcţii de evoluţie urbană în istoria oraşului Satu Mare. construcţie de piatră din oraş).36 A fost ridicată aici, în jurul anului 1772, primăria veche cu turn (pe locul Hotelului Dacia), iar mai târziu, în anii 1830, catedrala romano-catolică. Perioada secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea este marcată de un proces lent de urbanizare. Prima ridicare militară, realizată între anii 1783- 1785, reprezintă o aşezară extinsă, răsfirată, având caracter rural (vezi planşa nr. 3). Pe lângă edificiile ecleziastice realizate în această perioadă (bisericile calviniste din Mintiu şi cea „cu lanţuri”, biserica greco-catolică veche din Satu Mare şi cea din Mintiu, palatul episcopal romano-catolic), au fost construite din piatră mai multe case de locuit şi prăvălii. Numărul construcţiilor din piatră rămânea, însă, redus: la mijlocul secolului al XIX-lea, trei sferturi dintre construcţii erau din lemn, chirpici sau văioage, iar majoritatea covârşitoare a acoperişurilor erau din şindrilă sau paie. La această dată s-a realizat pietruirea străzilor principale. Oraşul Satu Mare cunoaşte o dezvoltare urbană accentuată în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea (vezi planşa nr. 4). Pe lângă extinderea suprafeţei construite, au loc lucrări majore de infrastructură şi se realizează numeroase construcţii importante din punct de vedere al valorii arhitecturale, majoritatea situate în zona cunoscută azi sub numele de „Centrul vechi”. Se dezvoltă, în acelaşi timp, căile de comunicaţie: în 1871 s-a construit calea ferată Satu Mare - Cărei, în 1872 s-a stabilit legătura feroviară cu Sighetu Marmaţiei, iar în 1884 cu Baia Mare. în 1881 este introdus sistemul electric de iluminat public, un alt indicator al modernizării Sătmarului. Industria oraşului cunoaşte de asemenea o dezvoltare semnificativă. Se înfiinţează moara cu aburi, fabrica de cărămidă, fabrica de cherestea Neuschloss, turnătoria şi uzina de maşini şi vase a fraţilor Princz, uzina de vagoane Unio. Evoluţii urbane pe parcursul secolului al XX-lea Conectarea oraşului Satu Mare la reţeaua de căi ferate (1871) a marcat debutul unei perioade de dezvoltare urbană intensă. Acest proces a fost stimulat de industrializarea pronunţată şi de creşterea demografică accentuată. Ambii factori au determinat extinderea teritoriului urban, astfel încât, la izbucnirea Primului Război Mondial, oraşul ocupa, pe partea dreaptă a Someşului, arealul închis de calea ferată şi străzile Fabricii, Rodnei, Lăcrimioarei, azi Porumbeilor, Liviu Rebreanu, Dara, P-ţa Titulescu, Zuthphen, începutul străzii Diana. Sfârşitul Primului Război Mondial aduce şi în zona Satu Mare schimbări administrativ-politice importante. în aprilie 1919, armata română intră în Satu Mare. în urma tratatului de la Trianon (1920), partea estică a comitatului Satu Mare devine parte a României. După reforma administrativă din anul 1926, Satu Mare devine centru de judeţ, configuraţie ce se va păstra în toată perioada interbelică. între 1940-1944, în timpul administraţiei maghiare, se formează din nou comitatul Satu Mare, de această dată cu centrul la Satu Mare. în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, oraşul este serios afectat de bombardamentele din anul 1944, când majoritatea clădirilor semnificative şi multe case de locuit sunt distruse total sau parţial. în anul 1944, armata română intră în Satu Mare, care devine din nou parte a României. în anul 1950, la începutul perioadei comuniste, are loc o nouă reformă administrativă, care transformă Satu Mare într-un raion al regiunii Baia Mare. Deja în 1968, se revine la fosta organizare pe judeţe, iar Satu Mare devine din nou reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. Principala sursă privind evoluţia urbană este harta cadastrală din 1904, care a păstrat şi parcelarul teritoriului. Zona de lângă calea ferată şi râul Someş a fost ocupată de unităţi industriale: fabrica Princz, cărămidăria, uzina electrică etc. în alte părţi, la periferiile oraşului, s-au format zone de locuire cu grădini întinse, având caracter rural (zona Mintiu). în schimb, zona centrală a cunoscut un proces intens de modernizare. Construcţiile realizate în 36 Burai, Oraşul Satu Mare, p. 153. 27
