Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)

B. Etnografie

Toate bunurile create de om apar ca răspuns al nevoilor pe care acesta le are. în timp, realizarea, meşterirea artefactelor devine un mod de viaţă, o meserie şi un mijloc de existenţă. La început, aşa cum spunea Lucian Blaga, „fiecare individ îşi e gospodarul şi meseriaşul, poetul şi cântăreţul, ţăranul şi arhitectul”1, apoi, perfecţionându-se realizarea unor bunuri, se ajunge la nivelul superior de meşteşug. Meşteşugurile tradiţionale apar şi se menţin tocmai din nevoia de a se asigura cele necesare unui trai decent. Cei ce deţin, cunosc o meserie - meşterii sunt actanţii principali, creatorii recunoscuţi şi respectaţi de comunitate. Curelăria este un meşteşug care face parte din marea ramura a meşteşugului prelucrării pieilor. Meşteşugul de a lucra în piele diferite obiecte, dar mai ales piese de hamaşament îşi are începuturile încă din cele mai vechi vremuri, când omul a început să se apropie de cal (cal sălbatic), să îl îmblânzească şi să îl folosească. Meşteşugul curelăriei este, prin urmare, unul din cele mai vechi în istoria omenirii. Ca orice meserie, şi curelăria evoluează şi se dezvoltă în timp, în funcţie de nevoi şi de cerinţe. în Transilvania, meşteşugul şelăritului şi al curelăritului s-au dezvoltat împreună, ca ramuri ale meşteşugului prelucrării pieilor, fără a se contopi unul cu altul1 2. în secolul al XV-lea, s-au organizat în bresle independente în unele oraşe, sau într-o singură breaslă, în altele.

La Satu Mare curelăria este un meşteşug care se practică din cele mai vechi timpuri. Dovada existenţei şi practicării acestei meserii sunt şi câteva bunuri ce au aparţinut breslelor din judeţ, şi care se află în colecţiile Muzeului Judeţean Satu Mare. (Vezi fig. nr. 4, 5)

La numărătoarea curelarilor făcută de Camera meşteşugărească în anul 1774 exista următoarea situaţie: la Debrecen erau 23 curelari, la Bratislava 14, la Pesta 13, la Győr şi Satu Mare erau 12, la Bistriţa Năsăud erau 11 meşteri. Meşteri curelari existau şi în celelalte oraşe mari din regat, dar numărul acestora nu era mai mare de IO3.

în zona Satu Mare au fost cunoscuţi de a lungul anilor mai mulţi meşteri curelari. Amintim aici câteva nume, începând cu anii 1920: - meşterul Korompáki Kálmán; - meşterul Székely Pista care i-a avut ca ucenici pe: Kovács József, Kátai Lajos; - meşterul Nagy Bertalan; - meşterul Ádám B. care i-a avut ca ucenici pe: Müller István, Markos Jószef; - meşterul Bállá József; - meşterul Tömöri Bálint; (după naţionalizare) - meşterul Pofok György; - meşterul Bállá József; - meşterul Kovács József; - meşterul Müller Pista ia avut ucencinici pe Kasztán Mihály şi pe Papp Géza; - meşterul Kasztán Mihály i-a avut ucenici pe: Jakab Jáska şi Szijjártó Ferencz; - meşterul Papp Géza l-a avut ucenic pe Müller Ferencz (fiul meşterului Müller Pista); - meşterul Tóth István a cărui ucenic a fost Lévai Iosif; - meşterul Csepa Ferencz; - meşterul Lévai Iosif; - meşterul Ţiple (cel mai probabil autodidact).

Facem în câteva cuvinte o scurtă prezentare a meşterului curelar Lévai Iosif. A fost ucenicul meşterului Tóth István, a absolvit şi Şcoala de Arte Populare, specialitatea sculptură şi marochinărie populară din localitatea Cemat, judeţul Covasna, unde l-a avut profesor pe Fülöp Zoltán. A lucrat alături de meşterul său 5 ani şi jumătate, începând cu anul 2007, lucrează în propriul său atelier. Este membru al Asociaţiei de meşteşugari din Mátészalka, Ungaria, a urmat cursuri despre harnaşamente şi şei susţinute de profesorul Pánczél Attila din Budapesta. De-a lungul anilor a reuşit să obţină atestarea unor obiecte

Meşteşuguri şi meşteri sătmăreni. Curelăria

Maria Lobonţ Puşcaş, Lévai Iosif

1 Lucian Blaga, Cultura minoră şi cultura majoră. Bucureşti, Editura Humanitás, 1992, p. 80.

2 A magyar kézművesipar története, volum colectiv, Budapest, 2005, p. 159, 203.

3 Magyar népraz III. Kézművesség, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1991, p. 309.

Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXVI / II, 2010