Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)

A. Istorie

Neamul nobiliar în secolele XIII-XIV. Consideraţii terminologice.

Diana Iegar

Pentru cercetătorii care abordează teme legate de istoria socială, şi, în special, istoria nobilimii de pe teritoriul Ungariei medievale, cuvântul neam, traducerea încetăţenită deja în istoriografia română a termenilor genus sau generatio din documentele medievale de limbă latină, reprezintă un element familiar al discursului istoric. Cu toate acestea, multiplele conotaţii ale cuvântului neam, nu doar din punct de vedere lingvistic, ci şi din perspectiva realităţilor antropologice, sociale, juridice sau cultice pe care le desemnează acesta în evul mediu creează necesitatea unei clarificări terminologice. Demersul este binevenit, credem noi, pentru a evita confuziile între diversele accepţiuni ale termenului în limba română, generalizarea sa în cadrul unor realităţi improprii, dar şi în vederea sistematizării informaţiilor - rezultat al cercetărilor în domeniul antropologiei sociale de peste hotare.

Pentru o primă accepţiune a cuvântului neam este firească consultarea Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, care defineşte termenul în felul următor:

2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianţă; persoană care face parte din aceeaşi familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă; şi

A. (La pi; în evul mediu) Mulţime de boieri; clasă boierească; familie boierească; descendenţi ai unor boieri mari}

Ambele definiţii sunt generale, însă merită reţinute două caracteristici de bază ale cuvântului neam în perioada medievală: legătura de rudenie şi asocierea sa cu elita socială (în cazul Ungariei medievale, este vorba de nobilime). Primul dintre aceste elemente defineşte neamul din perspectiva sa antropologică, în timp ce al doilea prezintă conexiuni cu sensul social al termenului.

Istoriografia maghiară beneficiază de o tradiţie mai îndelungată în cercetarea conceptului de neam, începutul acestei cercetări fiind plasat în lucrările marilor genealogi ai familiilor nobiliare, în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De atunci însă, remarca Erik Fügedi, noţiunea de nemzetség (neam, lb. maghiară) s-a generalizat atât de tare, încât specialistul actual este de multe ori pus în situaţia de a defini realităţi istorice profund diferite prin acelaşi cuvânt2. în istoriografia maghiară, termenul de neam a fost utilizat iniţial pentru toate unităţile sociale de tip familial, începând din perioada descălecatului (secolele IX-X) şi până inclusiv în secolul al XVI-lea, considerat de aceeaşi istoriografie maghiară perioada de sfârşit a evului mediu. Cu toate acestea, au existat voci care au remarcat încă de timpuriu diferenţele de identitate între liniile de descendenţă din timpul descălecatului şi cele ale secolelor XIII-XIV, introduse prin sintagma de genere, propunând o diferenţiere nominală a acestora în neamuri ancestrale şi neamuri cu diplomă (oklevelésf. Conţinutul exact al acestor diferenţe este dificil de detaliat. Nu există surse scrise din perioada timpurie a regatului maghiar (secolele X-XI) pe baza cărora să poată fi realizat un studiu în acest sens. Din punct de vedere al descendenţei, un număr redus de neamuri care apar în documente în secolul al XlII-lea afirmându-şi obârşia în strămoşi descălecători pot fi legate de personaje reale din acea perioadă. Cercetările au demonstrat că, în majoritatea cazurilor, strămoşii asumaţi de neamuri, plasaţi de cronica lui Anonymus în secolul al IX-lea, au trăit de fapt trei veacuri mai târziu, în secolul al XH-lea4.

1 Dex’98, http://dexonline.ro/definitie/neain-, dintre cele 6 definiţii ale substantivului neam redate în dicţionar, leam selectat doar pe cele relevante pentru sensul utilizat în istoriografia pe teme legate de antropologia socială.

2 Fügedi 1998, p. 4.

1 Komăromy 1887, p. 102.

4 Rady 2000, p. 23.

Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXVI / II, 2010