Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Paul Dancu Până la acea dată evreii locuiau în satul vecin, Botiz unde aveau şi comunitate slujită de rabinul Zeev Mandelbaum. în acelaşi an se constituie şi prima comunitate în oraş, prima sinagogă fiind ridicată între 1852 şi 1858 pe strada Decebal. După 1868, în virtutea noii legislaţii ce a dus la emanciparea evreilor, ministrul cultelor Eötvös József a solicitat comunităţilor evreieşti din Ungaria să-şi definească statutul, în vederea recunoaşterii oficiale a cultului mozaic. Datorită disensiunilor dintre conducătorii spirituali ai acestora, s-a ajuns la o scindare în trei orientări, cu instituţii de sine-stătătoare: neolog (liberală), ortodox (fundamentalistă) şi status-quo ante (care dorea păstrarea tradiţiei de dinaintea adoptării statutului). După moartea din anul 1898 a rabinului Mandelbaum comunitatea evreilor din Satu Mare s-a divizat în două comunităţi: comunitatea de orientare ortodoxfundamentalistă, respectiv comunitatea status-quo ante, care accepta adaptarea la dezvoltarea societăţii, dar cu păstrarea prescripţiilor şi ideologiei credinţei1. Despre evreii sătmăreni şi despre Holocaust se găsesc multe documente în arhivele de stat respectiv cele bisericeşti. La Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, în fondul Prefecturii, se poate urmări în profunzime întreaga perioadă începând cu ascensiunea nazismului până la anii de după Holocaust. Pot fi găsite publicaţiile muncitoreşti confiscate, scrise în limbile idiş, germană, maghiară şi română2. După instaurarea dictaturii regale a lui Carol al Il-lea, între 1939-1940, prefectul sătmărean a întocmit mai multe rapoarte despre situaţia locală. S-a ocupat într-un capitol separat de observarea evreilor locali, respectiv de aplicarea în practică a legislaţiei antievreieşti adoptată în timpul guvernului Goga3. S-a întocmit o evidenţă despre funcţionarii evrei concediaţi, respectiv despre persoanele concediate din cauza soţilor evrei4. Mai multe documente se referă la organizaţiile sioniste locale. După ce la începutul lui 1940, acţiunile de colectare ale organizaţiei Keren Kayemeth Lelsrael au fost interzise, în vara acelui an s-a revenit asupra deciziei, ele fiind permise din nou. S-a păstrat corespondenţa dintre organizaţiile băimărene, sătmărene şi timişorene ale Organizaţiei Sioniste din Transilvania, respectiv evidenţele cu membrii acestora5. Se găsesc planurile de şcolarizare ale haluţurilor pentru instituţiile de învăţământ din Haifa, Ierusalim, Tel-Aviv, respectiv programa lor şcolară6. De asemenea, sunt multe documente despre emigrarea în Palestina, organizată în vara lui 1940 prin portul Constanţa7. Multe documente relatează interzicerea organizaţiilor sioniste din Ungaria în anul 1940. De exemplu, corespondenţa pe această temă între primăriile, respectiv comunităţile evreieşti din Mátészalka, Csenger, Fehérgyarmat, Baia Mare, Cărei, Satu Mare. S-a păstrat evidenţa organizaţiei Keren Hajeshod8. înainte de Diktatul de la Viena s-au întocmit rapoarte despre activitatea şi acţiunile din judeţ ale Gărzii de Fier, interzisă la acea dată, dar cu puternică organizare, respectiv despre activiştii acesteia aflaţi sub supraveghere şi în evidenţă7. La 8 august 1940, pe baza unei noi legi antievreieşti emisă de guvernul Gigurtu, evreii din România sunt deposedaţi din punct de vedere economic, iar din punct de vedere politic, practic sunt lipsiţi de multe drepturi cetăţeneşti. 'Csirák Csaba: Szatmári zsidó emlékek, Colecţia Otthonom Szatmár megye, 1999, Satu Mare. 2 DJ AN SM- Fond PCR- Fond 157-Inv 214. 3 DJ AN SM- Fond Prefectura SM, Fond 14-S, Inv 34, Dosar 2,4/1938. 4 DJ AN SM- Fond Prefectura SM, Fond 14-S, Inv 34, Dosar 4/1939, Dosar 1/1940. 5 DJ AN SM- Fond Prefectura SM, Rola 243, fila 47,149. 6 DJ AN SM- Fond Prefectura SM, Rola 243, fila 146. 7 DJAN SM- Fond Prefectura SM, Rola 243, fila 147. s DJAN SM- Fond Prefectura SM, Rola 242. 9 DJAN SM- Fond Prefectura SM, Fond 14 -S- Inv 34 Dosar 1,7/1939. 102
