Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)

C. Artă

Despre Ion Popdan şi natura statică în opera sa

Felicia Grigorescu

Când se afirmă despre Ion Popdan că a fost o personalitate marcantă a vieţii culturale a oraşului Satu Mare, argumentele contemporanilor săi sunt numeroase. Vernisajul expoziţiei “Ion Popdan Remember ” din septembrie 2008, cuprinzând 18 naturi statice, i-a adunat în spaţiul de la parterul atelierului memorial Paul Erdős, pe mulţi din cei care l-au cunoscut, l-au apreciat, l-au iubit, sau cărora chiar le-a marcat destinul. A fost un prilej cu care, cei prezenţi, organizatori şi invitaţi, prin numeroase spontan-emoţionante aduceri aminte, au constatat cât de viu le este încă în memorie, pictorul - prieten, prea devreme dispărut.

Pictorul Ion Popdan s-a născut la Ardud, localitate situată aproape de oraşul Satu Mare, în data de 27 mai 1935. Aici îşi petrece doar primii ani ai copilăriei, familia Iui fiind nevoită să peregrineze într-un lung refugiu. în 1959 a absolvit Institutul Teologic cu grad universitar din Sibiu, dată după care se stabileşte definitiv la Satu Mare.

Ion Popdan a fost timp de 24 de ani, profesor de pictură la Şcoala Populară de Arte din oraş. Printre discipolii săi îi pomenim pe artiştii plastici Minerva Radu Mărginean, Lia şi Paul Trifu, Maria Gheorghiade, Angela Nyiri, arhitecţii Radu Florescu (Canada), Pop Ştefan (Anglia), Németi Andrei (Israel), pictorul de icoane George Dan, ziarista Debreczeni Éva precum şi pe pictorul naiv Vasile Ionici, care promovat de maestrul Popdan a fost invitat cu expoziţii în patru continente, căruia, împreună cu un grup de oameni inimoşi i-au scris o monografie1.

Oraşul mic burghez de pe Someş, şi-a protejat cu grijă o romantic-conservatoare boemă culturală, oameni de teatru, pictori, poeţi, scriitori, melomani, amici între ei, care multă vreme a gravitat în jurul lui Ion Popdan. Să zicem că situarea atelierului său în centrul oraşului, l-a adus mai în drumul prietenilor. Şi totuşi, spiritul său deschis dar selectiv, a fost cel care a transformat acest loc, într-unul din cele mai frecventate spaţii culturale private, dar nu arareori şi în turn de fildeş, de-a lungul câtorva zeci de ani. Aici s-au conturat multe portrete ale prietenilor săi, pe care critica de artă locală le descoperă rând pe rând, în colecţii private, cu ocazia unor evenimente culturale ca cel amintit. Pe tot timpul fiinţării, atelierul a avut uşa deschisă pentru oaspeţii distinşi ai culturii sătmărene, care au poposit în urbe: Octavian Barbosa, Ion Sălişteanu, Negoiţă Lăptoiu, Corneliu Dumbrăveanu, Emil Simon, Dorin Sălăjan, Adrian Păunescu şi foarte mulţi alţii.

Expoziţiile personale sau de grup pe care le-a avut de-a lungul vremii, i-au evidenţiat în special calităţile de portretist', precum şi aplecarea spre temele istorice , Ion Popdan fiind creatorul unor remarcabile compoziţii istorice, majoritatea reprezentări de mari dimensiuni. Şi totuşi, cultura şi studiile lui umaniste, i-au îndreptat adesea creativitatea spre natura statică. S-a simţit în largul său când şi-a apropiat metafora simbolului, lucru ce-1 „trădează”ca un personaj erudit, introvertit, predispus meditaţiei filozofice. Tributul preaplinului spiritual* * 3 4, îl plăteşte de bună voie, în primul rând prin autoportret, dar şi prin multe opriri, pe care drumul său artistic, le face în natura statică, care îl transpun pe Ion Popdan pe un tărâm ce de multe ori i-a fost un perfect refugiu. Menirea acestui gen de pictură ar fi, şi aceea, a-1 atrage şi dirija pe privitor, spre meditaţiei. în acest spaţiu, pictorul operează în

'în 1976 sub egida Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă precum şi a Centrului de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă Satu Mare prin efortul unui colectiv firmát din: Ovidiu Suciu redactor, Ion Popodan autorul

articolului “Portret sentimental” şi coperta, Lucian Cociuba prezentarea grafică, Mircea Zelea fotografii Importanţa ' Negoiţă Lăptoiu, Ion Popdan, catalog, « o pasiune aparte manifestă Ion Popdan pentru portretistică, abordând motivul dintr-o ambiţioasă voinţă de a imortaliza nu chipuri, ci prototipuri umane semnificative pe scara valorilor eterne... »

3 N. Irimie, Cronica sătmăreană, anul XI, nr. 2679(2948), 2 iulie 1978, « încă la primul impact cu pânzele sale se lucea remarcată predilecţia pictorului apre compoziţia de inspiraţie istorică ...»

4 „Mi se întâmplă ceva ciudat

Ca şi pâraiele mă simt care se umflă Nu încap în albii, pământul gură cască

Musteşte,...”, Ion Popdan, Blestemul de a fi munte, Ed. Dacia Cluj Napoca,2001, pg. 15.

Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXV, 2008