Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
C. Artă
Felicia Grigorescu voie cu magia simbolului, în care-şi incifrează profund pictura, poezia, spiritul. Totul se transformă într-o joacă, sau într-un balans a ceea ce, ba se laşa, ba mai greu, descoperit. După prima lectură, îşi intră în rol, rafinamentul de a sugera, al pictorului. Este incitanta călătorie spre sensurile şi/sau subsensurile ascunse. Tabloul devine o scenă pe care se desfăşoară un spectacol în mai multe acte, pe care privitorul şi le delimitează prin propriu-i nivel de percepţie. Atelier Ion Popdan aşează de obicei în naturile sale statice, puţine obiecte, obţinând astfel o dilatare a naturii lor simbolice. Obiectele pe care le alege sunt fie din categoria “casnice”: sticle şi pahare de forme surprinzătoare, căni şi carafe, şterguri ţesute în gospodărie, ulcele, râzători, pungi de hărtie, aduse dintr-un trecut pe care doreşte să şi-l apropie sau să-l retrăiască, cărora le redă căldura domestică, decorativismul şi transparenţele, fie “boeme”: pipe, cutii de tutun, scrumiere, samovare, mănuşi de piele şi nelipsita carte cu pielea tăbliilor roasă, obiecte de care i-a plăcut să se înconjoare, care i-au definit modul de e exista, cu a căror filozofie şi-a hrănit sufletul. Frecvente sunt draperiile şi drapajele, cărora le rezervă uneori mai mult din jumătatea spaţiului ariei pictate, tranformându-le astfel în obiect pricipal. Natura statică a lui Popdan nu este una desfăşurată după linii de simetrie, dar este atent echilibrată, lucrarea transformându-se într-o subtilă căutare a centrului de greutate. Pentru aceasta recurge la metode variate, pe care le stăpâneşte foarte bine. Uneori îşi echilibrează lucrarea simplu, prin dimensiunea şi aşezarea obiectelor în câmpul compoziţional. Alteori se slujeşte de decorativismul obiectelor din compoziţiile sale. De exemplu, în tabloul “Lucruri vechi” obiectele sunt aşezate central, cu uşoară aglomerare spre colţul dreapta sus, unde este aşezat un set farfurioară-căniţa de cafea. Albul porţelanului decorat cu un dublu chenar roşu, contrastează puternic cu restul cromatismului potolit al lucrării, pe care o echilibrează printr-o etichetă migălos executată, a unui mic obiect aşezat diagonal opus, folosind acelaşi roşu, din decorul setului farfurioară-căniţă. Obiectul, o cretă, pierdut aproape în nuanţa suportului fără acest accent al etichetei, ar trece neobservat, dar, acesta îl încarcă cu o forţă cu efect de contrabalansare. 374
