Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)

A. Istorie

credincioşilor de rit oriental, indiferent de naţionalitate, sub autoritatea acestei biserici.38 Propunerea a fost atacată vehement atât de români, cât şi de sârbi, care au considerat-o un atac la adresa propriei naţionalităţi. Cu toate acestea, începând din anii 1942-1943 biserica ortodoxă naţională (maghiară) de limbă maghiară a făcut toate eforturile posibile în vederea sporirii numărului de credincioşi. în acest sens, s-a folosit în primul rând de nemulţumirea greco-catolicilor din estul Ungariei care nu au fost reaşezaţi sub autoritatea Episcopiei de Hajdúdorog, însă cu rezultate neglijabile.

în strategia greco-catolicilor maghiari din Transilvania de nord existau două direcţii diferite. în Secuime, intenţia de schimbare a ritului s-a generalizat, naţionalitatea a fost aşezată deasupra religiei, iar autodefinirea impusă accentua limba maternă maghiară în detrimentul confesiunii. în schimb, în partea de est a Ungariei, majoritatea comunităţilor greco-catolice maghiare şi-au declarat ataşamentul nu numai pentru naţionalitate, ci şi pentru biserică şi rânduiala bisericească.39 în partea de vest a Transilvaniei, restabilirea autorităţii episcopiei maghiare s-a manifestat ca o necesitate stringentă. Cu toate că episcopul de Baia Mare, Alexandru Russu, a trimis la Bereu un preot maghiar, în persoana lui Ulicsák János, localnicii enoriaşi nu au fost satisfăcuţi şi şi-au accentuat opţiunea spre Episcopia de Hajdúdorog: „...visul nostru şi singura noastră dorinţă este aceea de a fi alipiţi Episcopiei Greco- Catolice Maghiare de Hajdúdorog, pentru că doar de aici putem spera ca soarta bisericii noastre să se schimbe în bine, adică să reprimim şcolile confesionale, iar în fruntea bisericii noastre să avem un preot pentru care problemele spirituale să fie deasupra celor materiale. ... Toţi enoriaşii din micuţa noastră biserică şi din filiile acesteia sunt maghiari, iar noi nu doar că nu putem simţi româneşte, dar nu ştim nici limba română, pentru că toţi strămoşii noştri au fost, ca şi noi, maghiari. Biserica noastră se îndreaptă spre decădere şi pierzanie.”40

Reîntregirea autorităţii episcopului de Hajdúdorog a fost urmărită cu perseverenţă de Ministerul de Externe al Ungariei, apărând ca o problemă şi în cadrul dezbaterilor parlamentare.41 Episcopul Dudás Miklós a încercat în zadar să urgenteze această chestiune în timpul vizitei sale la Roma. în Secuime - unde, în perioada 1912-1919 parohiile maghiare sau majoritar maghiare au stat sub autoritatea Episcopiei de Hajdúdorog prin vicariatul de Târgu Mureş42 - nu au apărut însă intenţii similare, pentru că strategiile individuale au fost diferite din cauza depărtării geografice de centrul episcopal.43

O mare parte a documentelor redate în anexă sunt cereri pentru re-alipirea la Episcopia de Hajdúdorog. Dintre acestea, am ales cererea parohiei din Petea, şi răspunsul redactat de consilierul

Biserica de sat şi politica. Izvoare privind istoria greco-catolicilor maghiari din Satu Mare, 1940-1944

38 Berki Feriz: Lapok a magyar orthodoxia történetéből. Egyházi Krónika, szeptember-október, 4-5.; 1965. novemberdecember, 3-4; 1966. január-február, 4-5.; március—április, 5.; május-június, 8.; július-augusztus, 4-5.; szeptemberoktóber, 3-5.; november-december, 4-5.; 1967. január—február, 4-5.; 2, 7-8.; május-június, 4-5. Trianontól napjainkig. In: Berki Feriz: A magyarországi ortodox keleti egyház szérvezése. A Budapesti Görög Keleti Hittudományi Főiskola kiadványai I. Budapest, 1942. 133-138. (Berki Feriz era până acum câţiva ani, când a murit, protopopul Parohiei Ortodoxe Maghiare Sfânta Fecioară din Budapesta.)

39 O excepţie a fost — în special între 1940-1941 - cazul de la Moftinu Mic, unde părinţii nu şi-au lăsat copiii să participe la ora de religie, pentru că aceasta se desfăşura în limba română. (A Nyírcsaholyi Görög Katolikus Egyház lelkészének levele. HGKEML 189/1942. 1941. november 22.)

40 Marozsán János és társai (Szárazberek) kérelme. 443/1941.

41 Discursul lui Medvigy Ferenc în cadrul dezbaterii pentru aprobarea bugetului pe anul 1944. Az Országgyűlés Felsőházának 91. ülése, 1943. december 16. Az 1939. évi június hó 10-ére hirdetett Országgyűlés Felsőházának Naplója, IV. köt. Atheneaum, Budapest, 1944. 141-144. în discursul său, Medvigy a afirmat: nu este de mirare că până şi oamenii inteligenţi sunt nemulţumiţi pentru că Blajul are mai multă influenţă decât Esztergomul...

42 A visszacsatolt keletmagyarországi és erdélyi részek vallási statisztikája, in Keleti Egyház, 1941. 187-189.

43 Situaţia nu a fost schimbată nici după cererile repetate ale ambasadorului Apor, în urma cărora, în 1942, Vaticanul l-a delegat ca vizitator apostolic în Ungaria pe cardinalul Severio Ritter, fost nunţiu apostolic la Praga. Despre activitatea lui Ritter se cunosc puţine detalii: a vizitat Târgu Mureşul şi Clujul; atât autorităţile maghiare, cât şi episcopii români l-au întâmpinat cu o atentă consideraţie, însă singura consiliere oferită de acesta a constat în rezolvarea internă, între cele două părţi, a problemelor existente. (Conform raportului preotului greco-catolic Farkas Gyula, episcopul Hossu şi-a trimis preoţii prin tot Clujul pentru a procura cafea boabe pentru Ritter. HPL Szn/1942.; Apostoli vizitátor kiküldése az észak-erdélyi görögkatolikusok helyzetének a megvizsgálására. MOL K-28. 86. cs. 144. tét. 1942-D-21.699.; A Magyar Görögkatolikusok Országos Szövetsége Erdélyi Bizottságának összegyűjtött bizonyítékai. MÓL K-28. 86. cs. 144. tét. 1943- D-24.794.; Salacz Gábor: A magyar katolikus egyház a szomszédos államok uralma alatt. Dissertatione Hungaricae ex história Ecclesiae, III. Aurora Könyvek, München, 1975. 98.)

209